Conjugare a intriga

Conjugarea verbului a intriga: eu intrig, tu intrigi, el ea intrigă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a intriga”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a intriga”!

Verbul a intriga conjugat la prezent

eu intrig
tu intrigi
el ea intrigă
noi intrigăm
voi intrigați
ei ele intrigați

Verbul a intriga conjugat la viitor

eu voi intriga
tu vei intriga
el ea va intriga
noi vom intriga
voi veți intriga
ei ele vor intriga

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a intriga conjugare la condițional prezent

eu aș intriga
tu ai intriga
el ea ar intriga
noi am intriga
voi ați intriga
ei ele ar intriga

Verbul a intriga conjugare la condițional perfect

eu aș fi intrigat
tu ai fi intrigat
el ea ar fi intrigat
noi am fi intrigat
voi ați fi intrigat
ei ele ar fi intrigat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a intriga la conjunctiv prezent

eu să fiu intrig
tu să fii intrigi
el ea să fie intrige
noi să fim intrigăm
voi să fiți intrigați
ei ele să fie intrige

Conjug a intriga la imperfect

eu intrigam
tu intrigai
el ea intriga
noi intrigam
voi intrigați
ei ele intrigau

A intriga conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu intrigasem
tu intrigaseși
el ea intrigase
noi intrigaserăm
voi intrigaserăți
ei ele intrigaseră

Verbul a intriga conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi intrigat
tu să fi intrigat
el ea să fi intrigat
noi să fi intrigat
voi să fi intrigat
ei ele să fi intrigat

Conjugare a intriga la perfectul simplu

eu intrigai
tu intrigași
el ea intrigă
noi intrigarăm
voi intrigarăți
ei ele intrigară

Conjugarea verbului a intriga la perfectul compus

eu am intrigat
tu ai intrigat
el ea a intrigat
noi am intrigat
voi ați intrigat
ei ele ar intrigat

Conjugă a intriga la viitor anterior

eu voi fi intrigat
tu vei fi intrigat
el ea va fi intrigat
noi vom fi intrigat
voi veți fi intrigat
ei ele vor fi intrigat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a intriga

INTRIGÁ, intríg și intrighez, verb

I.

1. tranzitiv A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595.

2. intranzitiv (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

intrigând

Participiu

intrigat

Infinitiv scurt

intriga

Imfinitiv lung

intrigând