Conjugare a înveșnici

Conjugarea verbului a înveșnici: eu înveșnicesc, tu înveșnicești, el ea înveșnicește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înveșnici”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înveșnici”!

Verbul a înveșnici conjugat la prezent

eu înveșnicesc
tu înveșnicești
el ea înveșnicește
noi înveșnicim
voi înveșniciți
ei ele înveșniciți

Verbul a înveșnici conjugat la viitor

eu voi înveșnici
tu vei înveșnici
el ea va înveșnici
noi vom înveșnici
voi veți înveșnici
ei ele vor înveșnici

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înveșnici conjugare la condițional prezent

eu aș înveșnici
tu ai înveșnici
el ea ar înveșnici
noi am înveșnici
voi ați înveșnici
ei ele ar înveșnici

Verbul a înveșnici conjugare la condițional perfect

eu aș fi înveșnicit
tu ai fi înveșnicit
el ea ar fi înveșnicit
noi am fi înveșnicit
voi ați fi înveșnicit
ei ele ar fi înveșnicit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înveșnici la conjunctiv prezent

eu să fiu înveșnicesc
tu să fii înveșnicești
el ea să fie înveșnicească
noi să fim înveșnicim
voi să fiți înveșniciți
ei ele să fie înveșnicească

Conjug a înveșnici la imperfect

eu înveșniceam
tu înveșniceai
el ea înveșnicea
noi înveșniceam
voi înveșniceați
ei ele înveșniceau

A înveșnici conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înveșnicisem
tu înveșniciseși
el ea înveșnicise
noi înveșniciserăm
voi înveșniciserăți
ei ele înveșniciseră

Verbul a înveșnici conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înveșnicit
tu să fi înveșnicit
el ea să fi înveșnicit
noi să fi înveșnicit
voi să fi înveșnicit
ei ele să fi înveșnicit

Conjugare a înveșnici la perfectul simplu

eu înveșnicii
tu înveșniciși
el ea înveșnici
noi înveșnicirăm
voi înveșnicirăți
ei ele înveșniciră

Conjugarea verbului a înveșnici la perfectul compus

eu am înveșnicit
tu ai înveșnicit
el ea a înveșnicit
noi am înveșnicit
voi ați înveșnicit
ei ele ar înveșnicit

Conjugă a înveșnici la viitor anterior

eu voi fi înveșnicit
tu vei fi înveșnicit
el ea va fi înveșnicit
noi vom fi înveșnicit
voi veți fi înveșnicit
ei ele vor fi înveșnicit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înveșnici

ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, verb IV. tranzitiv (Învechit și arhaizant; și în forma învecinici) A face ca ceva să dureze nelimitat, să fie veșnic. Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. vezi 278. A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. id. ib. 213.

– Variantă: învecinicí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înveșnicind

Participiu

înveșnicit

Infinitiv scurt

înveșnici

Imfinitiv lung

înveșnicind