| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a invidia conjugat la prezent 
 
		Verbul a invidia conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a invidia conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a invidia conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a invidia la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a invidia la imperfect 
 
		A invidia conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a invidia conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a invidia la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a invidia la perfectul compus 
 
		Conjugă a invidia la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinINVIDIÁ, invidiez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv A privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui. Nu verb reflexiv:ea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în fiecare zi în preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele și invidiază pe toți cei ce se mută. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 242. • reflexiv reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU, C. vezi 164. ♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozițiunea și favorul în care îl videau. NEGRUZZI, S. I 107. – Pronunțat: -di-a. |