Conjugare a învinui

Conjugarea verbului a învinui: eu învinuiesc, tu învinuiești, el ea învinuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învinui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învinui”!

Verbul a învinui conjugat la prezent

eu învinuiesc
tu învinuiești
el ea învinuiește
noi învinuim
voi învinuiți
ei ele învinuiți

Verbul a învinui conjugat la viitor

eu voi învinui
tu vei învinui
el ea va învinui
noi vom învinui
voi veți învinui
ei ele vor învinui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învinui conjugare la condițional prezent

eu aș învinui
tu ai învinui
el ea ar învinui
noi am învinui
voi ați învinui
ei ele ar învinui

Verbul a învinui conjugare la condițional perfect

eu aș fi învinuit
tu ai fi învinuit
el ea ar fi învinuit
noi am fi învinuit
voi ați fi învinuit
ei ele ar fi învinuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învinui la conjunctiv prezent

eu să fiu învinuiesc
tu să fii învinuiești
el ea să fie învinuiască
noi să fim învinuim
voi să fiți învinuiți
ei ele să fie învinuiască

Conjug a învinui la imperfect

eu învinuiam
tu învinuiai
el ea învinuia
noi învinuiam
voi învinuiați
ei ele învinuiau

A învinui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învinuisem
tu învinuiseși
el ea învinuise
noi învinuiserăm
voi învinuiserăți
ei ele învinuiseră

Verbul a învinui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învinuit
tu să fi învinuit
el ea să fi învinuit
noi să fi învinuit
voi să fi învinuit
ei ele să fi învinuit

Conjugare a învinui la perfectul simplu

eu învinuii
tu învinuiși
el ea învinui
noi învinuirăm
voi învinuirăți
ei ele învinuiră

Conjugarea verbului a învinui la perfectul compus

eu am învinuit
tu ai învinuit
el ea a învinuit
noi am învinuit
voi ați învinuit
ei ele ar învinuit

Conjugă a învinui la viitor anterior

eu voi fi învinuit
tu vei fi învinuit
el ea va fi învinuit
noi vom fi învinuit
voi veți fi învinuit
ei ele vor fi învinuit

Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a învinui

ÎNVINUÍ, învinuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza.
♦ tranzitiv specializare A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa.

– În + vină + sufix -ui.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învinuind

Participiu

învinuit

Infinitiv scurt

învinui

Imfinitiv lung

învinuind