Conjugare a învolba

Conjugarea verbului a învolba: eu învolb, tu învolbi, el ea învoalbă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învolba”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învolba”!

Verbul a învolba conjugat la prezent

eu învolb
tu învolbi
el ea învoalbă
noi învolbăm
voi învolbați
ei ele învolbați

Verbul a învolba conjugat la viitor

eu voi învolba
tu vei învolba
el ea va învolba
noi vom învolba
voi veți învolba
ei ele vor învolba

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învolba conjugare la condițional prezent

eu aș învolba
tu ai învolba
el ea ar învolba
noi am învolba
voi ați învolba
ei ele ar învolba

Verbul a învolba conjugare la condițional perfect

eu aș fi învolbat
tu ai fi învolbat
el ea ar fi învolbat
noi am fi învolbat
voi ați fi învolbat
ei ele ar fi învolbat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învolba la conjunctiv prezent

eu să fiu învolb
tu să fii învolbi
el ea să fie învoalbe
noi să fim învolbăm
voi să fiți învolbați
ei ele să fie învoalbe

Conjug a învolba la imperfect

eu învolbam
tu învolbai
el ea învolba
noi învolbam
voi învolbați
ei ele învolbau

A învolba conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învolbasem
tu învolbaseși
el ea învolbase
noi învolbaserăm
voi învolbaserăți
ei ele învolbaseră

Verbul a învolba conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învolbat
tu să fi învolbat
el ea să fi învolbat
noi să fi învolbat
voi să fi învolbat
ei ele să fi învolbat

Conjugare a învolba la perfectul simplu

eu învolbai
tu învolbași
el ea învolbă
noi învolbarăm
voi învolbarăți
ei ele învolbară

Conjugarea verbului a învolba la perfectul compus

eu am învolbat
tu ai învolbat
el ea a învolbat
noi am învolbat
voi ați învolbat
ei ele ar învolbat

Conjugă a învolba la viitor anterior

eu voi fi învolbat
tu vei fi învolbat
el ea va fi învolbat
noi vom fi învolbat
voi veți fi învolbat
ei ele vor fi învolbat

Definiție din
Dicționarul etimologic român

VEZI DEFINIŢII a învolba

învolbá (învolbéz, învolbát), verb –

1. A înfășuras, a răsuci. –

2. (reflexiv) A se învolbura, a se învîrteji. –

3. (reflexiv) A se învîrti. –

4. (reflexiv) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile).

– Variante învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. latina involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), conform holba, și italiana involvere, involgere, spaniolă envolver.

– derivat învolt, adjectiv (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un latina voltum, conform italiana (in)volto; învolta, verb (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, verb reflexiv (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un latina *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, verb (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile limba franceza développer.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învolbând

Participiu

învolbat

Infinitiv scurt

învolba

Imfinitiv lung

învolbând