Conjugare a învrednici

Conjugarea verbului a învrednici: eu învrednicesc, tu învrednicești, el ea învrednicește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a învrednici”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a învrednici”!

Verbul a învrednici conjugat la prezent

eu învrednicesc
tu învrednicești
el ea învrednicește
noi învrednicim
voi învredniciți
ei ele învredniciți

Verbul a învrednici conjugat la viitor

eu voi învrednici
tu vei învrednici
el ea va învrednici
noi vom învrednici
voi veți învrednici
ei ele vor învrednici

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a învrednici conjugare la condițional prezent

eu aș învrednici
tu ai învrednici
el ea ar învrednici
noi am învrednici
voi ați învrednici
ei ele ar învrednici

Verbul a învrednici conjugare la condițional perfect

eu aș fi învrednicit
tu ai fi învrednicit
el ea ar fi învrednicit
noi am fi învrednicit
voi ați fi învrednicit
ei ele ar fi învrednicit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a învrednici la conjunctiv prezent

eu să fiu învrednicesc
tu să fii învrednicești
el ea să fie învrednicească
noi să fim învrednicim
voi să fiți învredniciți
ei ele să fie învrednicească

Conjug a învrednici la imperfect

eu învredniceam
tu învredniceai
el ea învrednicea
noi învredniceam
voi învredniceați
ei ele învredniceau

A învrednici conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu învrednicisem
tu învredniciseși
el ea învrednicise
noi învredniciserăm
voi învredniciserăți
ei ele învredniciseră

Verbul a învrednici conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi învrednicit
tu să fi învrednicit
el ea să fi învrednicit
noi să fi învrednicit
voi să fi învrednicit
ei ele să fi învrednicit

Conjugare a învrednici la perfectul simplu

eu învrednicii
tu învredniciși
el ea învrednici
noi învrednicirăm
voi învrednicirăți
ei ele învredniciră

Conjugarea verbului a învrednici la perfectul compus

eu am învrednicit
tu ai învrednicit
el ea a învrednicit
noi am învrednicit
voi ați învrednicit
ei ele ar învrednicit

Conjugă a învrednici la viitor anterior

eu voi fi învrednicit
tu vei fi învrednicit
el ea va fi învrednicit
noi vom fi învrednicit
voi veți fi învrednicit
ei ele vor fi învrednicit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a învrednici

ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv

1. (În construcții negative) A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. Nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. Nu m-am învrednicit să-l văz pînacuma. CARAGIALE, O. III 204. Mare de inimă, iar de gură și mai mare... nu se învrednicise de o viață mai bună. CREANGĂ, A. 134.

2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... Tu ești mîndru că te vei învrednici Să spui, mîine, Clarei doamnii ce-au făcut aci boierii. DAVILA, vezi vezi 21. De-așa verb reflexiv:emi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. Bine îmi pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310.
♦ tranzitiv (În credințele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... Doamne!... M-ai învrednicit a trăi pînă acum. ALECSANDRI, T. 151. Dumnezeule! dumnezeule! mulțămescu-ți că m-ai învrednicit a mai videa încă o dată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139.
♦ tranzitiv (Învechit) A merita. (Atestat în forma verb reflexiv:ednici) Fraților, întrebă, ce socotiți? Ce pedeapsă verb reflexiv:ednicește omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229.

3. A găsi de cuviință, a binevoi, a catadicsi. Deși au trecut cîteva zile, nu ne-am învrednicit nici unul să mergem pînă la el. SAHIA, N. 115. Dar tu... Nu te-nvrednicești Să spui ce crai mare ești? TEODORESCU, P. P. 105.

– Variantă: (învechit) verb reflexiv:ednicí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

învrednicind

Participiu

învrednicit

Infinitiv scurt

învrednici

Imfinitiv lung

învrednicind