Conjugare a iscăli

Conjugarea verbului a iscăli: eu iscălesc, tu iscălești, el ea iscălește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a iscăli”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a iscăli”!

Verbul a iscăli conjugat la prezent

eu iscălesc
tu iscălești
el ea iscălește
noi iscălim
voi iscăliți
ei ele iscăliți

Verbul a iscăli conjugat la viitor

eu voi iscăli
tu vei iscăli
el ea va iscăli
noi vom iscăli
voi veți iscăli
ei ele vor iscăli

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a iscăli conjugare la condițional prezent

eu aș iscăli
tu ai iscăli
el ea ar iscăli
noi am iscăli
voi ați iscăli
ei ele ar iscăli

Verbul a iscăli conjugare la condițional perfect

eu aș fi iscălit
tu ai fi iscălit
el ea ar fi iscălit
noi am fi iscălit
voi ați fi iscălit
ei ele ar fi iscălit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a iscăli la conjunctiv prezent

eu să fiu iscălesc
tu să fii iscălești
el ea să fie iscălească
noi să fim iscălim
voi să fiți iscăliți
ei ele să fie iscălească

Conjug a iscăli la imperfect

eu iscăleam
tu iscăleai
el ea iscălea
noi iscăleam
voi iscăleați
ei ele iscăleau

A iscăli conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu iscălisem
tu iscăliseși
el ea iscălise
noi iscăliserăm
voi iscăliserăți
ei ele iscăliseră

Verbul a iscăli conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi iscălit
tu să fi iscălit
el ea să fi iscălit
noi să fi iscălit
voi să fi iscălit
ei ele să fi iscălit

Conjugare a iscăli la perfectul simplu

eu iscălii
tu iscăliși
el ea iscăli
noi iscălirăm
voi iscălirăți
ei ele iscăliră

Conjugarea verbului a iscăli la perfectul compus

eu am iscălit
tu ai iscălit
el ea a iscălit
noi am iscălit
voi ați iscălit
ei ele ar iscălit

Conjugă a iscăli la viitor anterior

eu voi fi iscălit
tu vei fi iscălit
el ea va fi iscălit
noi vom fi iscălit
voi veți fi iscălit
ei ele vor fi iscălit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a iscăli

ISCĂLÍ, iscălesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A-și scrie numele sub textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc. (în semn de încuviințare, de recunoaștere, de admitere); a semna, a-și pune semnătura. Iscălim în cartea groasă a muzeului care poartă pe fiecare pagină impresii, însemnări, zeci și zeci de iscălituri. STANCU, U.R.S.S. 201. Iară el, Isaiia Teodorescu se iscălea. CREANGĂ, A. 135. Ei, fie! dacă-i așa... Iaca iscălesc. ALECSANDRI, T. I 320.
• tranzitiv (Complementul indică textul sau documentul în discuție) Îl făcuseră... să iscălească... polițe. C. PETRESCU, Î. II 238. Mi-au spus curat că nu vor să iscălească raportul, pînă ce nu li s-o da cîte o mie de franci. VLAHUȚĂ, O. A. III

8. Vodă a iscălit constituția, văzîndu-se silit de popor. GHICA, A. 39.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

iscălind

Participiu

iscălit

Infinitiv scurt

iscăli

Imfinitiv lung

iscălind