eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a jupui

Conjugarea verbului a jupui: eu jupoi, tu jupoi, el ea jupoaie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a jupui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a jupui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a jupui conjugat la prezent
  • eu jupoi
  • tu jupoi
  • el ea jupoaie
  • noi jupuim
  • voi jupuiți
  • ei ele jupuiți
Verbul a jupui conjugat la viitor
  • eu voi jupui
  • tu vei jupui
  • el ea va jupui
  • noi vom jupui
  • voi veți jupui
  • ei ele vor jupui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a jupui conjugare la condițional prezent
  • eu aș jupui
  • tu ai jupui
  • el ea ar jupui
  • noi am jupui
  • voi ați jupui
  • ei ele ar jupui
Verbul a jupui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi jupuit
  • tu ai fi jupuit
  • el ea ar fi jupuit
  • noi am fi jupuit
  • voi ați fi jupuit
  • ei ele ar fi jupuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a jupui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu jupoi
  • tu să fii jupoi
  • el ea să fie jupoaie
  • noi să fim jupuim
  • voi să fiți jupuiți
  • ei ele să fie jupoaie
Conjug a jupui la imperfect
  • eu jupuiam
  • tu jupuiai
  • el ea jupuia
  • noi jupuiam
  • voi jupuiați
  • ei ele jupuiau
A jupui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu jupuisem
  • tu jupuiseși
  • el ea jupuise
  • noi jupuiserăm
  • voi jupuiserăți
  • ei ele jupuiseră
Verbul a jupui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi jupuit
  • tu să fi jupuit
  • el ea să fi jupuit
  • noi să fi jupuit
  • voi să fi jupuit
  • ei ele să fi jupuit
Conjugare a jupui la perfectul simplu
  • eu jupuii
  • tu jupuiși
  • el ea jupui
  • noi jupuirăm
  • voi jupuirăți
  • ei ele jupuiră
Conjugarea verbului a jupui la perfectul compus
  • eu am jupuit
  • tu ai jupuit
  • el ea a jupuit
  • noi am jupuit
  • voi ați jupuit
  • ei ele ar jupuit
Conjugă a jupui la viitor anterior
  • eu voi fi jupuit
  • tu vei fi jupuit
  • el ea va fi jupuit
  • noi vom fi jupuit
  • voi veți fi jupuit
  • ei ele vor fi jupuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
JUPUÍ, jupói, verb IV. tranzitiv

1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Se făcea că verb reflexiv:ea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295.
♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16.
♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148.

2. figurat (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. literar popular I 558.
       • (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM.

6.
       • absolut Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

jupuind

Participiu

jupuit

Infinitiv scurt

jupui

Imfinitiv lung

jupuind



dex-app