Conjugare a jurui

Conjugarea verbului a jurui: eu juruiesc, tu juruiești, el ea juruiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a jurui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a jurui”!

Verbul a jurui conjugat la prezent

eu juruiesc
tu juruiești
el ea juruiește
noi juruim
voi juruiți
ei ele juruiți

Verbul a jurui conjugat la viitor

eu voi jurui
tu vei jurui
el ea va jurui
noi vom jurui
voi veți jurui
ei ele vor jurui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a jurui conjugare la condițional prezent

eu aș jurui
tu ai jurui
el ea ar jurui
noi am jurui
voi ați jurui
ei ele ar jurui

Verbul a jurui conjugare la condițional perfect

eu aș fi juruit
tu ai fi juruit
el ea ar fi juruit
noi am fi juruit
voi ați fi juruit
ei ele ar fi juruit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a jurui la conjunctiv prezent

eu să fiu juruiesc
tu să fii juruiești
el ea să fie juruiască
noi să fim juruim
voi să fiți juruiți
ei ele să fie juruiască

Conjug a jurui la imperfect

eu juruiam
tu juruiai
el ea juruia
noi juruiam
voi juruiați
ei ele juruiau

A jurui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu juruisem
tu juruiseși
el ea juruise
noi juruiserăm
voi juruiserăți
ei ele juruiseră

Verbul a jurui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi juruit
tu să fi juruit
el ea să fi juruit
noi să fi juruit
voi să fi juruit
ei ele să fi juruit

Conjugare a jurui la perfectul simplu

eu juruii
tu juruiși
el ea jurui
noi juruirăm
voi juruirăți
ei ele juruiră

Conjugarea verbului a jurui la perfectul compus

eu am juruit
tu ai juruit
el ea a juruit
noi am juruit
voi ați juruit
ei ele ar juruit

Conjugă a jurui la viitor anterior

eu voi fi juruit
tu vei fi juruit
el ea va fi juruit
noi vom fi juruit
voi veți fi juruit
ei ele vor fi juruit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a jurui

JURUÍ1, juruiesc, verb IV. tranzitiv (Învechit și regional) A făgădui în mod solemn, a promite să faci pe voie cuiva sau să dai cuiva ceva. vezi jura. Mai bine i-ai da partea pe care i-ai juruit-o. SADOVEANU, P. M. 74. Îți mărturisesc greșeala me și îți juruiesc că de acum nu voi mai face aceste răle lucruri. KOGĂLNICEANU, S. 115. (Cu pronunțare regională) Îmi giuruise, că m-așteaptă, Plîngînd mi-a spus-o fata, zău! PĂUN-PINCIO, P. 58.
♦ A făgădui (de soție). Mi-au fost juruită mie Din mica copilărie. SEVASTOS, C. 279.
♦ reflexiv A se lega prin jurămînt. Cine-a zice Nițu vine Da-i-aș tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-aș ce m-am juruit. ALECSANDRI, T. 1577.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

juruind

Participiu

juruit

Infinitiv scurt

jurui

Imfinitiv lung

juruind