 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a lăcrima conjugat la prezent
Verbul a lăcrima conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a lăcrima conjugare la condițional prezent
Verbul a lăcrima conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a lăcrima la conjunctiv prezent
Conjug a lăcrima la imperfect
A lăcrima conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a lăcrima conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a lăcrima la perfectul simplu
Conjugarea verbului a lăcrima la perfectul compus
Conjugă a lăcrima la viitor anterior
|
|
Definiție din
LÁCRIMĂ, lacrimi, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Picătură din lichidul care umezește ochii și care se răspîndește în afară în urma unor tulburări în starea psiho-fizică a organismului uman (durere, emoție etc.). Sudoarea rece de pe frunte se amesteca în dîrele de lacrimi și picura pe cămașă. POPA, vezi 158. Lacrimile se înșirau pe obrajii Irinei tot așa de mari și de lucitoare ca boabele de hurmuz ce purta în jurul gîtului. BUJOR, S. 66. Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu cîte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! EMINESCU, O. I 184. Cîte lacrimi am plîns eu. ALECSANDRI, P. P. 19. (În comparații) Era, în ziua aceea, un cer limpede ca lacrima și soarele umplea lumea de lumină. SADOVEANU, O. II 142. • figurat În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. SADOVEANU, O. III 365. Deasupra lui tremurau liniștit florile albe, pe care el atîta de mult le iubise și cădeau molcom peste dînsul, cădeau lacrimile primăverii. PĂUN-PINCIO, P. 122. • Locuţiune adverbiala Cu lacrimi de sînge = cu mare durere, îndurerat profund, zdrobit de durere. S-aruncă în brațele mîne-sa și cu lacrimi de sînge începu a-i spune. CREANGĂ, P. 26. Ș-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge! ALECSANDRI, P. P. 2. • Expresia: A rîde cu lacrimi = a rîde foarte tare. (Familiar) Lacrimi de crocodil vezi crocodil. ♦ figurat Strop, picătură. Un brad, nu prea înalt, dar foarte bătrîn și cu coaja plesnită în zeci de locuri, pentru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de rășină, stă de strajă. BOGZA, C. O. 84. Moș Anghel, vestitul lăutar al Folticenilor, își drege glasul c-o lacrimă de cotnar. SADOVEANU, O. VII 287. 2. (La plural ) Plîns. Uneori o cuprindea o milă adîncă, un dor, o jale... nu știa singură ce e, dar simțea că o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. • figurat În glasul maică-sa tremurau lacrimi. SADOVEANU, B. 68. • Expresia: În lacrimi = plîngînd de durere. Ai lăsat în lacrimi... soție, rude și copii. ALECSANDRI, P. I 230. Pînă la lacrimi = gata să plîngă, aproape de plîns. Mișcați pînă la lacrimi. (Rar) verb reflexiv:eme de lacrimi = anotimp ploios, verb reflexiv:eme ploioasă. Era, spre căderea iernii, o verb reflexiv:eme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. – plural și: lacrime (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 208). – Variantă: lácrămă (RETEGANUL, P. III 56, ISPIRESCU, L. 6) substantiv feminin |
