 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a linge conjugat la prezent
Verbul a linge conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a linge conjugare la condițional prezent
Verbul a linge conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a linge la conjunctiv prezent
Conjug a linge la imperfect
A linge conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a linge conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a linge la perfectul simplu
Conjugarea verbului a linge la perfectul compus
Conjugă a linge la viitor anterior
|
|
Definiție din
LÍNGE, ling, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. tranzitiv 1. (Despre unele animale, mai rar despre oameni) A trece cu limba peste ceva de mîncare, a lua cu limba resturi de mîncare. Lingeam fiecare fărîmitură. SAHIA, N. 32. Nu ne era a învăța, cum nu-i e cînelui a linge sare. CREANGĂ, A. 110. • Expresia: (Familiar, despre oameni) A-și linge degetele (sau buzele) sau (reflexiv) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce ai mîncat ceva bun sau ca manifestare a unei senzații de plăcere, a unei pofte mari). Acum o să fie bun de mîncat... Îmi ling buzele. STANCU, despre 51. Bucata de pui o ducea la gură cu mîna și-și lingea degetele. PAS, Z. I 269. Se linse pe buze de dulceață. RETEGANUL, P. II 42. La masă de-l poftește, el degetele-și linge. NEGRUZZI, S. II 208. (reflexiv) A se linge pe bot (de ceva) vezi botanică • figurat Flăcările se îndoaie, ling pămîntul. STANCU, despre 138. ♦ (Rar) A mînca, a devora. [Lupul] se așază la masă și într-o clipă linge tot ce era pus pe dînsa. CREANGĂ, O. A. 274. 2. (Despre animale) A netezi cu limba blana de pe corp, o rană etc. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. GÎRLEANU, L. 25. Fata babei era... netezită pe cap, de parc-o linsese vițeii. CREANGĂ, P. 284. ♦ A trece cu limba peste mîna omului sau peste trupul unei ființe în semn de afecțiune (și supunere). Cum dete [capra] de copil... începu să-l lingă. ISPIRESCU, L. 135. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mina care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141. Mielușorul... Linge mîna nemiloasă spre jungherea lui gătită. CONACHI, P. 262. 3. (Familiar) A linguși. Pe din față te linge, pe din dos te frige. ȘEZ. I 218. |
