eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a minți

Conjugarea verbului a minți: eu mint, tu minți, el ea minte la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a minți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a minți”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a minți conjugat la prezent
  • eu mint
  • tu minți
  • el ea minte
  • noi mințim
  • voi mințiți
  • ei ele mințiți
Verbul a minți conjugat la viitor
  • eu voi minți
  • tu vei minți
  • el ea va minți
  • noi vom minți
  • voi veți minți
  • ei ele vor minți
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a minți conjugare la condițional prezent
  • eu aș minți
  • tu ai minți
  • el ea ar minți
  • noi am minți
  • voi ați minți
  • ei ele ar minți
Verbul a minți conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi mințit
  • tu ai fi mințit
  • el ea ar fi mințit
  • noi am fi mințit
  • voi ați fi mințit
  • ei ele ar fi mințit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a minți la conjunctiv prezent
  • eu să fiu mint
  • tu să fii minți
  • el ea să fie mintă
  • noi să fim mințim
  • voi să fiți mințiți
  • ei ele să fie mintă
Conjug a minți la imperfect
  • eu mințeam
  • tu mințeai
  • el ea mințea
  • noi mințeam
  • voi mințeați
  • ei ele mințeau


A minți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu mințisem
  • tu mințiseși
  • el ea mințise
  • noi mințiserăm
  • voi mințiserăți
  • ei ele mințiseră
Verbul a minți conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi mințit
  • tu să fi mințit
  • el ea să fi mințit
  • noi să fi mințit
  • voi să fi mințit
  • ei ele să fi mințit
Conjugare a minți la perfectul simplu
  • eu minții
  • tu mințiși
  • el ea minți
  • noi mințirăm
  • voi mințirăți
  • ei ele mințiră
Conjugarea verbului a minți la perfectul compus
  • eu am mințit
  • tu ai mințit
  • el ea a mințit
  • noi am mințit
  • voi ați mințit
  • ei ele ar mințit
Conjugă a minți la viitor anterior
  • eu voi fi mințit
  • tu vei fi mințit
  • el ea va fi mințit
  • noi vom fi mințit
  • voi veți fi mințit
  • ei ele vor fi mințit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MINȚÍ, mint, verb IV.

1. intranzitiv A afirma în mod conștient un neadevăr, a denatura adevărul, a spune minciuni. De ce mă pune pe mine să mint în locul lui? Să mă fac de rîs? DEMETRIUS, C. 18. Nu, nu te iubesc, sărmană copilă! De ți-am și spus-o, am mințit. NEGRUZZI, S. I 55. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii.. D-a mințit și n-a venit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 97.
       • Expresia: Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ngheață apele) = spune minciuni foarte mari, gogonate. Minte de stă soarele-n loc, iar luna să bagă după nor de rușine. RETEGANUL, P. I 30.
       • tranzitiv (Rar) Te pune pe-un genunche Și-ți tot minte mii și sute. Și mai mari și mai mărunte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 276.
       • tranzitiv (Neobișnuit, cu privire la basme, snoave etc.) A povesti. (Atestat în forma regională minț) încordați-vă urechile, căscați-vă gurile și ascultați să vă mință nenea Ionuț o poveste asemenea căreia n-a fost, nici nu este. BOTA, P. 114.
       • tranzitiv A induce în eroare; a amăgi, a înșela. Vai de mine! cum poți minți oamenii astfel! SADOVEANU, Z. C. 254. Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. Iepurile fricos și vulpea vicleană cari, fiecare dupe firea sa, se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41.
       • absolut Un tînăr

– zmeu năprasnic cu ochi ce sorb și mint. MACEDONSKI, O. I 24.
       • figurat Ca să mai mintă așteptarea, Constantin a început să fumeze. GALACTION, O. I 146.
       • Expresia: A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu puțină mîncare; a-și amăgi foamea. Îmi mai minții nițel foamea cu poamele ce găseam. GORJAN, H. I 133.

– prezent industrie și: mințesc (RETEGANUL, P.III 84), (învechit și regional) minț.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

mințind

Participiu

mințit

Infinitiv scurt

minți

Imfinitiv lung

mințind



dex-app