eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a mișca

Conjugarea verbului a mișca: eu mișc, tu miști, el ea mișcă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a mișca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a mișca”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a mișca conjugat la prezent
  • eu mișc
  • tu miști
  • el ea mișcă
  • noi mișcăm
  • voi mișcați
  • ei ele mișcați
Verbul a mișca conjugat la viitor
  • eu voi mișca
  • tu vei mișca
  • el ea va mișca
  • noi vom mișca
  • voi veți mișca
  • ei ele vor mișca
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a mișca conjugare la condițional prezent
  • eu aș mișca
  • tu ai mișca
  • el ea ar mișca
  • noi am mișca
  • voi ați mișca
  • ei ele ar mișca
Verbul a mișca conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi mișcat
  • tu ai fi mișcat
  • el ea ar fi mișcat
  • noi am fi mișcat
  • voi ați fi mișcat
  • ei ele ar fi mișcat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a mișca la conjunctiv prezent
  • eu să fiu mișc
  • tu să fii miști
  • el ea să fie miște
  • noi să fim mișcăm
  • voi să fiți mișcați
  • ei ele să fie miște
Conjug a mișca la imperfect
  • eu mișcam
  • tu mișcai
  • el ea mișca
  • noi mișcam
  • voi mișcați
  • ei ele mișcau


A mișca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu mișcasem
  • tu mișcaseși
  • el ea mișcase
  • noi mișcaserăm
  • voi mișcaserăți
  • ei ele mișcaseră
Verbul a mișca conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi mișcat
  • tu să fi mișcat
  • el ea să fi mișcat
  • noi să fi mișcat
  • voi să fi mișcat
  • ei ele să fi mișcat
Conjugare a mișca la perfectul simplu
  • eu mișcai
  • tu mișcași
  • el ea mișcă
  • noi mișcarăm
  • voi mișcarăți
  • ei ele mișcară
Conjugarea verbului a mișca la perfectul compus
  • eu am mișcat
  • tu ai mișcat
  • el ea a mișcat
  • noi am mișcat
  • voi ați mișcat
  • ei ele ar mișcat
Conjugă a mișca la viitor anterior
  • eu voi fi mișcat
  • tu vei fi mișcat
  • el ea va fi mișcat
  • noi vom fi mișcat
  • voi veți fi mișcat
  • ei ele vor fi mișcat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MIȘCÁ, mișc, verb

I.

1. intranzitiv și reflexiv A-și schimba locul, poziția; a ieși din imobilitate, a nu mai avea fixitate; a nu sta liniștit. Ei trec în răpejune de rîuri fără punți... Naintea lor se mișcă pădurile de brad. EMINESCU, O. I 98. Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III

14. Din trei [fete] două nici mișca, Iar mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177.
       • (Urmat de determinări indicînd punctul de plecare) Fără a se mișca din locul lui, se uită la munteancă. SADOVEANU, B. 77. Ți-am spus că nu mă mișc de aci. PETRESCU, C. vezi 329. Nu mă mai mișc de acasă; am mult de lucru. CARAGIALE, O. VII 147. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din», arătînd o parte a corpului în mișcare) Dă de balaur, care mai mișca din coadă. ȘEZ. II 142. Caii noștri să mănînce Și din capete să nu miște. TEODORESCU, P. P. 176. [Șoimul] se uită drept in soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31.
       • (Despre mașinării, mecanisme) A merge, a umbla. Stăi, morișcă, nu mișca. TEODORESCU, P. P. 152.
♦ tranzitiv A face să-și schimbe locul, poziția, atitudinea; a urni din loc, a deplasa, a muta. Și povestea încet moșneagul mișcîndu-și pletele cărunte. GOGA, C. P.

9. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur. EMINESCU, O. I 43. Bate vîntul, mișcă crîngul. TEODORESCU, P. P. 289.
♦ (Cu privire la mașinării, mecanisme) A pune în funcție, a face să lucreze. Vijeliosul Lotru... mișcă mori, pive și fierăstraie. VLAHUȚĂ, O. A. II 141.

4. A fi sau a părea viu, a avea viață, a trăi. Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie. EMINESCU, O. I 147.

2. reflexiv A porni, a se duce, a se deplasa. De cînd luminăția-sa, vodă Ștefan, s-a mișcat cu oștile la munteni, se cheamă că a deschis războiul cu ismailitenii. SADOVEANU, J. 580. Lumea începu să se miște spre cele două uși deschise. VLAHUȚĂ, O. A. III

3. Apusul își împinse toate neamurile-ncoace... Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii. EMINESCU, O. I 147.
       • intranzitiv (La imperativ sg.) Mișcă = du-te! șterge-o! Mișcă! mișcă, caracudă!

– Ba nu... Mă rog! Fără pripă!... Mai avem o socoteală. HASDEU, R. vezi 70. Mișcă, băiete! ODOBESCU, S. I 379.

3. reflexiv (Familiar) A face mișcare, a se dezmorți. Ies puțin să mă mai mișc.
       • (Rar) A se afla în..., a frecventa. Asemenea oameni... nu pot aparținea cercurilor în care te miști tu. EMINESCU, N. 72. intranzitiv A depune un efort, a se strădui. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă. CREANGĂ, P. 110.
♦ lntranz. A căpăta viață, a deveni activ, prin extensie a prospera. Acum vine primăvara și afacerile încep a mișca, SADOVEANU, B. 221.

4. intranzitiv (Familiar) A dovedi pricepere, a se descurca într-un domeniu (nou) de activitate. Începuse a mișca binișor la meseria lor. ISPIRESCU, L. 370.

5. reflexiv figurat (Despre o colectivitate) A se agita, a se răscula, a intra în acțiune împotriva cuiva sau a ceva. Ții minte ce spuneai și tu... nu se mișcă țăranii. DUMITRIU, forme 144. Dacă secțiile nu se mișcă și nu trimit delegați, totul e pierdut. CAMIL PETRESCU, T. II 395. Se mișcă țara, domnul meu! Toată țara! REBREANU, R. I 306.
       • tranzitiv Ea-l vedea mișcînd poporul cu idei reci, îndrăznețe. EMINESCU, O. I 52. Crîncenele fărădelegi și amenințările turcilor mișcară toată creștinătatea. BĂLCESCU, O. II 33.

6. tranzitiv figurat A impresiona, a zgudui sufletește (prin provocarea unei emoții); a tulbura, a zdruncina, a deștepta interes, milă sau compătimire. Cum acest nume nu mă mișcă de loc, gospodina sfîrșește c-o voce misterioasă. SADOVEANU, O. VIII 187. Nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri. EMINESCU, O. I 201. Aceste vorbe mișcară adînc inimile ascultătorilor. BOLINTINEANU, O. 442.
♦ A îndemna, a îmboldi. [Arabul] Mișcat de-o înaltă și dulce gîndire Spre-a lui mîntuire Lucrează cu zel! MACEDONSKI, O. I 16. Îndată după revoluțiunea franceză de la februarie 1848, cei mai mulți din tinerii romîni care se aflau în Paris s-au întors în țară, ca mișcați printr-o gîndire electrică. GHICA, S. A. 701.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

mișcând

Participiu

mișcat

Infinitiv scurt

mișca

Imfinitiv lung

mișcând



dex-app