Conjugare a năbuși

Conjugarea verbului a năbuși: eu năbuș, tu năbuși, el ea năbușă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a năbuși”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a năbuși”!

Verbul a năbuși conjugat la prezent

eu năbuș
tu năbuși
el ea năbușă
noi năbușim
voi năbușiți
ei ele năbușiți

Verbul a năbuși conjugat la viitor

eu voi năbuși
tu vei năbuși
el ea va năbuși
noi vom năbuși
voi veți năbuși
ei ele vor năbuși

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a năbuși conjugare la condițional prezent

eu aș năbuși
tu ai năbuși
el ea ar năbuși
noi am năbuși
voi ați năbuși
ei ele ar năbuși

Verbul a năbuși conjugare la condițional perfect

eu aș fi năbușit
tu ai fi năbușit
el ea ar fi năbușit
noi am fi năbușit
voi ați fi năbușit
ei ele ar fi năbușit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a năbuși la conjunctiv prezent

eu să fiu năbuș
tu să fii năbuși
el ea să fie năbușe
noi să fim năbușim
voi să fiți năbușiți
ei ele să fie năbușe

Conjug a năbuși la imperfect

eu năbușeam
tu năbușeai
el ea năbușea
noi năbușeam
voi năbușeați
ei ele năbușeau

A năbuși conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu năbușisem
tu năbușiseși
el ea năbușise
noi năbușiserăm
voi năbușiserăți
ei ele năbușiseră

Verbul a năbuși conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi năbușit
tu să fi năbușit
el ea să fi năbușit
noi să fi năbușit
voi să fi năbușit
ei ele să fi năbușit

Conjugare a năbuși la perfectul simplu

eu năbușii
tu năbușiși
el ea năbuși
noi năbușirăm
voi năbușirăți
ei ele năbușiră

Conjugarea verbului a năbuși la perfectul compus

eu am năbușit
tu ai năbușit
el ea a năbușit
noi am năbușit
voi ați năbușit
ei ele ar năbușit

Conjugă a năbuși la viitor anterior

eu voi fi năbușit
tu vei fi năbușit
el ea va fi năbușit
noi vom fi năbușit
voi veți fi năbușit
ei ele vor fi năbușit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a năbuși

NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, verb IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși)

1. tranzitiv A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372.
• figurat O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. vezi 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151.
♦ figurat A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG.

2. tranzitiv A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69.

3. intranzitiv (Neobișnuit, despre apă, prin extensie despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe verb reflexiv:ană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201.
♦ figurat A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

năbușind

Participiu

năbușit

Infinitiv scurt

năbuși

Imfinitiv lung

năbușind