Conjugare a năimi

Conjugarea verbului a năimi: eu năimesc, tu năimești, el ea năimește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a năimi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a năimi”!

Verbul a năimi conjugat la prezent

eu năimesc
tu năimești
el ea năimește
noi năimim
voi năimiți
ei ele năimiți

Verbul a năimi conjugat la viitor

eu voi năimi
tu vei năimi
el ea va năimi
noi vom năimi
voi veți năimi
ei ele vor năimi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a năimi conjugare la condițional prezent

eu aș năimi
tu ai năimi
el ea ar năimi
noi am năimi
voi ați năimi
ei ele ar năimi

Verbul a năimi conjugare la condițional perfect

eu aș fi năimit
tu ai fi năimit
el ea ar fi năimit
noi am fi năimit
voi ați fi năimit
ei ele ar fi năimit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a năimi la conjunctiv prezent

eu să fiu năimesc
tu să fii năimești
el ea să fie năimească
noi să fim năimim
voi să fiți năimiți
ei ele să fie năimească

Conjug a năimi la imperfect

eu năimeam
tu năimeai
el ea năimea
noi năimeam
voi năimeați
ei ele năimeau

A năimi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu năimisem
tu năimiseși
el ea năimise
noi năimiserăm
voi năimiserăți
ei ele năimiseră

Verbul a năimi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi năimit
tu să fi năimit
el ea să fi năimit
noi să fi năimit
voi să fi năimit
ei ele să fi năimit

Conjugare a năimi la perfectul simplu

eu năimii
tu năimiși
el ea năimi
noi năimirăm
voi năimirăți
ei ele năimiră

Conjugarea verbului a năimi la perfectul compus

eu am năimit
tu ai năimit
el ea a năimit
noi am năimit
voi ați năimit
ei ele ar năimit

Conjugă a năimi la viitor anterior

eu voi fi năimit
tu vei fi năimit
el ea va fi năimit
noi vom fi năimit
voi veți fi năimit
ei ele vor fi năimit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a năimi

NĂIMÍ, năimesc, verb IV. tranzitiv (Regional)

1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, forme J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, vezi M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R.

6.
• reflexiv Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, forme 463.

2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. forme 38.

– Variante: (regional) naimí (I. IONESCU, despre 365), nămí (NEGRUZZI, S. I 260) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

năimind

Participiu

năimit

Infinitiv scurt

năimi

Imfinitiv lung

năimind