Conjugare a norma

Verbul a norma conjugat la prezent

• eu normez
• tu normezi
• el ea normează
• noi normăm
• voi normați
• ei ele normați

Verbul a norma conjugat la viitor

• eu voi norma
• tu vei norma
• el ea va norma
• noi vom norma
• voi veți norma
• ei ele vor norma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

NÓRMĂ (< limba franceza , latina, limba rusă) substantiv feminin

1. Regulă (obligatorie) fixată prin lege sau prin uz.
       • N. juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal stabilită de organele competente, a cărei aplicare poate fi asigurată cu ajutorul constrângerii de stat și prin intermediul căreia relațiile sociale sunt convertite în raporturi juridice. N.j. poate fi imperativă (fie onerativă, când impune săvârșirea unei acțiuni

– de ex. obligația de a plăti impozite

– fie prohibitivă, când interzice săvârșirea unei acțiuni

– de ez. să nu ucizi) sau dispozitivă (fie permisivă, când îngăduie săvârșirea unei acțiuni

– de ex. oricine se poate adresa justiției

– fie supletivă, când lasă părților contractante libertatea de a alege conduita pe care o înțeleg să o convină).

2. Tip sau formulă de realizare a valorilor (adevăr, frumos, bine etc.); principiu de conduită.
       • N. morală = model sau recomandare privind înfăptuirea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale, și a căror respectare este impusă individului de opinia publică sau de conștiința morală proprie.

3. (SPORT) Totalitatea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica într-o competiție, pentru a obține un anumit titlu etc.

4. Criteriu de reglementare, de apreciere, de comensurare; condiție-limită sau totalitate de condiții-limită, exprimate de obicei numeric, adoptate într-un anumit domeniu, pentru a servi la reglementare, la apreciere sau la comensurare.
       • N. de muncă = n. care stabilește cuantumul maxim de muncă necesar pentru efectuarea unei lucrări sau îndeplinirea unei funcții în anumite condiții de calificare și tehnico-organizatorice date.
       • N. de timp = n. care exprimă timpul necesar pentru efectuarea rațională a unei lucrări, în anumite condiții tehnice și organizatorice la locul de muncă, de către un executant

– individual sau colectiv

– care are calificarea corespunzătoare.
       • N. de producție = n. care stabilește cantitatea minimă de produse sau lucrări, care poate fi realizată într-o unitate de timp, în anumite condiții tehnice și de organizare ale locului de muncă, de către un executant

– individual sau colectiv

– având calificarea corespunzătoare.
       • N. de consum = n. care exprimă cantitatea maximă dintr-o materie primă, dintr-un material etc. considerată a fi necesară pentru producerea unei unități de produs finit sau pentru executarea unei unități de lucrări de prestații.
♦ Standard cu obligativitate internă în cadrul unei unități economice (n. internă).

5. (ZOOT.) N. de hrană = necesarul de substanțe nutritive al unui animal pe timp de 24 de ore. Este condiționată de specie, rasă, vârstă, greutate, stare fiziologică și nivel de producție. Se exprimă prin unități nutritive, calorii, grame de proteine etc.

6. (HIDROTEHN.) N. de irigare = cantitatea de apă necesară irigării unui hectar de teren cultivat.
       • N. de udare = cantitatea de apă necesară solului în cursul unei udări pentru obținerea unei umidități optime.

7. (matematică) Număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi matematice și care generalizează proprietățile valorii absolute a numerelor reale și ale modulului numerelor complexe.