| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a ondula conjugat la prezent 
 
		Verbul a ondula conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a ondula conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a ondula conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a ondula la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a ondula la imperfect 
 
		A ondula conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a ondula conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a ondula la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a ondula la perfectul compus 
 
		Conjugă a ondula la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinONDULÁ, ondulez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. forme 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. • figurat Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. tranzitiv (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. tranzitiv (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undulá (HOGAȘ, H. 89) verb I. |