| 
          
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	 
	Verbul a păcăli conjugat la prezent 
	
	
		
 
		Verbul a păcăli conjugat la viitor 
		
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. 
		Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
	
	
	
		Verbul a păcăli conjugare la condițional prezent 
	
		
 
		Verbul a păcăli conjugare la condițional perfect 
		
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  
		In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
	
		Conjug a păcăli la conjunctiv prezent 
	
		
 
		Conjug a păcăli la imperfect 
		
	
 
		A păcăli conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
	
		
 
		Verbul a păcăli conjugat la timpul conjunctiv perfect 
		
	
 
		Conjugare a păcăli la  perfectul simplu 
	
		
 
		Conjugarea verbului a păcăli la perfectul compus 
		
	
 
		Conjugă a păcăli la  viitor anterior 
	
  | 
  
|  
	 Definiție din 
		
	 PĂCĂLÍ, păcălesc, verb IV. tranzitiv A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau minciună, pentru a trage un folos sau pentru a rîde de el; a înșela, a amăgi. Un hamal ghiduș, care-i păcălea pe toți în port, strigă în gura mare o cimilitură. BART, S. M. 88. Văzură în cele din urmă că sînt păcăliți, se cătrăniră de mînie, însă înghițiră gălușca. ISPIRESCU, L. 248. De ocară m-a făcut, Că n-am hal de vitejit Și nici duh de păcălit. TEODORESCU, P. P. 640. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ reflexiv A-și greși socotelile, a se înșela. Dar, vai, rău s-a păcălit; i-a ars nu numai stogul, dar casa, grajdul, șura, și cu un cuvînt tot ce avea. RETEGANUL, P. IV 77. – Variantă: (regional) pîcîlí (ALECSANDRI, T. I 263) verb IV.  |