eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a proba

Conjugarea verbului a proba: eu probez, tu probezi, el ea probează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a proba”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a proba”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a proba conjugat la prezent
  • eu probez
  • tu probezi
  • el ea probează
  • noi probăm
  • voi probați
  • ei ele probați
Verbul a proba conjugat la viitor
  • eu voi proba
  • tu vei proba
  • el ea va proba
  • noi vom proba
  • voi veți proba
  • ei ele vor proba
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a proba conjugare la condițional prezent
  • eu aș proba
  • tu ai proba
  • el ea ar proba
  • noi am proba
  • voi ați proba
  • ei ele ar proba
Verbul a proba conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi probat
  • tu ai fi probat
  • el ea ar fi probat
  • noi am fi probat
  • voi ați fi probat
  • ei ele ar fi probat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a proba la conjunctiv prezent
  • eu să fiu probez
  • tu să fii probezi
  • el ea să fie probeze
  • noi să fim probăm
  • voi să fiți probați
  • ei ele să fie probeze
Conjug a proba la imperfect
  • eu probam
  • tu probai
  • el ea proba
  • noi probam
  • voi probați
  • ei ele probau
A proba conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu probasem
  • tu probaseși
  • el ea probase
  • noi probaserăm
  • voi probaserăți
  • ei ele probaseră
Verbul a proba conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi probat
  • tu să fi probat
  • el ea să fi probat
  • noi să fi probat
  • voi să fi probat
  • ei ele să fi probat
Conjugare a proba la perfectul simplu
  • eu probai
  • tu probași
  • el ea probă
  • noi probarăm
  • voi probarăți
  • ei ele probară
Conjugarea verbului a proba la perfectul compus
  • eu am probat
  • tu ai probat
  • el ea a probat
  • noi am probat
  • voi ați probat
  • ei ele ar probat
Conjugă a proba la viitor anterior
  • eu voi fi probat
  • tu vei fi probat
  • el ea va fi probat
  • noi vom fi probat
  • voi veți fi probat
  • ei ele vor fi probat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRÓBĂ, probe, substantiv feminin

1. (De obicei în construcție cu verbele «a face», «a supune», «a pune») Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă un lucru este bine făcut, dacă îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. Tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
       • locuțiune adjectiv și adverb De probă = numai ca încercare, de încercare. A descoperit ceva mai bun: să ceară abonamente de probă de la ziarele ungurești. REBREANU,

I. 66.
       • Expresia: A face (o) probă (sau proba) = a încerca să faci un lucru, pentru a-ți da seama dacă el poate fi făcut în condițiile date. Niște copii... făceau probă de urătură pentru sfintui Vasile. SADOVEANU, P. S. 97. Se urcă, făcu proba și într-un minut fu aproape de pădure. ISPIRESCU, L.

7. A face proba unui calcul matematic = a verifica exactitatea unui calcul prin alt calcul, specific.
♦ Încercare a unei mașini, a unui aparat etc., pentru a constata funcționarea (bună sau rea) a acestora. [Locomotivei] i se face proba. Trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă. SAHIA, N. 31.

2. Fiecare dintre părțile din care constă un examen. Au trecut cu bine probele scrise și orale.

I. BOTEZ, ȘC. 226.
♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai largi. Schiorii romîni vor concura la probele de coborîre și slalom.
♦ Cantitate dintr-un material care se examinează în vederea stabilirii calității întregului material; eșantion, mostră. Cu linguroiul topitorul ia din cînd în cînd probe, să vadă cum leagă, stingîndu-le cu apă dintr-un rezervor de fier. CONTEMPORANUL, S. II, 1955. nr. 481, 3/4. Plutonierul intrase la vapor să guste probele [de pește] fi să pregătească bărcile. BART, S. M. 73. Corp de probă = epruvetă.

3. Dovadă, mărturie. Niciodată reclamanții n-au probe. STANCU, despre 258. Drept probă, vă voi da și un alt exemplu. CARAGIALE, O. III 207. Probă cu martori = susținere, prin martori, a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. Revoltat de ipocrizia proprietarului, medicul cere proba cu martori, care i se admite. ARGHEZI, P. T. 94.
       • (În construcție cu verbul «a da») M-am pus pe treabă, voind a da probe de capacitate, de onestitate, de activitate. ALECSANDRI, T. I 370. Ați luat ceva măsuri ca să încredințați pe maghiari că voi sînteți frații lor, că sînteți uniți cu dînșii? Le-ați dat verb reflexiv:eo probă de credință ca să se încrează în voi? BOLLIAC, O. 231.

– Variantă: (popular) prúbă (SBIERA, P. 99, CONTEMPORANUL, VII 36, ODOBESCU, S. I 480) substantiv feminin

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

probând

Participiu

probat

Infinitiv scurt

proba

Imfinitiv lung

probând



dex-app