Conjugare a pupa

Conjugarea verbului a pupa: eu pup, tu pupi, el ea pupă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a pupa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a pupa”!

Verbul a pupa conjugat la prezent

eu pup
tu pupi
el ea pupă
noi pupăm
voi pupați
ei ele pupați

Verbul a pupa conjugat la viitor

eu voi pupa
tu vei pupa
el ea va pupa
noi vom pupa
voi veți pupa
ei ele vor pupa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a pupa conjugare la condițional prezent

eu aș pupa
tu ai pupa
el ea ar pupa
noi am pupa
voi ați pupa
ei ele ar pupa

Verbul a pupa conjugare la condițional perfect

eu aș fi pupat
tu ai fi pupat
el ea ar fi pupat
noi am fi pupat
voi ați fi pupat
ei ele ar fi pupat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a pupa la conjunctiv prezent

eu să fiu pup
tu să fii pupi
el ea să fie pupe
noi să fim pupăm
voi să fiți pupați
ei ele să fie pupe

Conjug a pupa la imperfect

eu pupam
tu pupai
el ea pupa
noi pupam
voi pupați
ei ele pupau

A pupa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu pupasem
tu pupaseși
el ea pupase
noi pupaserăm
voi pupaserăți
ei ele pupaseră

Verbul a pupa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi pupat
tu să fi pupat
el ea să fi pupat
noi să fi pupat
voi să fi pupat
ei ele să fi pupat

Conjugare a pupa la perfectul simplu

eu pupai
tu pupași
el ea pupă
noi puparăm
voi puparăți
ei ele pupară

Conjugarea verbului a pupa la perfectul compus

eu am pupat
tu ai pupat
el ea a pupat
noi am pupat
voi ați pupat
ei ele ar pupat

Conjugă a pupa la viitor anterior

eu voi fi pupat
tu vei fi pupat
el ea va fi pupat
noi vom fi pupat
voi veți fi pupat
ei ele vor fi pupat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a pupa

PUPÁ, pup, verb

I. tranzitiv (Familiar)

1. A săruta. Dacă Vasile... prindea o fată, o pupa hoțește pe obrajii rumeniți de ger, pe gura roșie și caldă care aburea. CAMIUL PETRESCU, O. I 39. Tu mă urăști! Mi-o spune chiar Gurița, frumușica! Întinde-mi-o s-o pup măcar, Și nu-ți mai cer nimica! IOSIF, T. 116. Onufrei al meu, iubite, Vin la neică să te pup. COȘBUC, P. I 331.
       • Expresia: A pupa (pe cineva) în bot = a linguși (pe cineva). Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd. CARAGIALE, O. I 107.
       • reflexiv reciproc. Bucuros, răspunse celalalt, și îndată s-au îmbrățișat și s-au pupat. SBIERA, P. 22.
       • Expresia: A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a fi în intimitate cu cineva. Sînt mîncați ei de cercetările și de isprăvile procurorilor, care iau mită și se pupă-n bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, O. A. I 154. Bagă sama, căpitane! Noi nu te-am ales pe tine, Ca să te pupi cu boierii și să ne dai de rușine. HASDEU, R. vezi 68.

2. (Mai ales în construcții negative) A ajunge la ceva dorit, rîvnit, a căpăta ceva ca o favoare. Nu mai pupă el bani de la mine!

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

pupând

Participiu

pupat

Infinitiv scurt

pupa

Imfinitiv lung

pupând