| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a rășchira conjugat la prezent 
 
		Verbul a rășchira conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a rășchira conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a rășchira conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a rășchira la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a rășchira la imperfect 
 
		A rășchira conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a rășchira conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a rășchira la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a rășchira la perfectul compus 
 
		Conjugă a rășchira la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinRĂȘCHIRÁ, rășchír și rășchirez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv (Și în forma răschira) 1. A rășchia. Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. 2. A răsfira (1). Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri, la colectivități) A împrăștia. (reflexiv) Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. • figurat Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. 3. A desface, depărtînd la capătul lor liber, elemente reunite prin una din extremități; a întinde în lături. Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR 62. Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. • intranzitiv [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C 121. • reflexiv În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. – Variantă: răschirá verb I. |