eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a răsfira

Conjugarea verbului a răsfira: eu răsfir, tu răsfiri, el ea răsfiră la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a răsfira”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a răsfira”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a răsfira conjugat la prezent
  • eu răsfir
  • tu răsfiri
  • el ea răsfiră
  • noi răsfirăm
  • voi răsfirați
  • ei ele răsfirați
Verbul a răsfira conjugat la viitor
  • eu voi răsfira
  • tu vei răsfira
  • el ea va răsfira
  • noi vom răsfira
  • voi veți răsfira
  • ei ele vor răsfira
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a răsfira conjugare la condițional prezent
  • eu aș răsfira
  • tu ai răsfira
  • el ea ar răsfira
  • noi am răsfira
  • voi ați răsfira
  • ei ele ar răsfira
Verbul a răsfira conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi răsfirat
  • tu ai fi răsfirat
  • el ea ar fi răsfirat
  • noi am fi răsfirat
  • voi ați fi răsfirat
  • ei ele ar fi răsfirat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a răsfira la conjunctiv prezent
  • eu să fiu răsfir
  • tu să fii răsfiri
  • el ea să fie răsfire
  • noi să fim răsfirăm
  • voi să fiți răsfirați
  • ei ele să fie răsfire
Conjug a răsfira la imperfect
  • eu răsfiram
  • tu răsfirai
  • el ea răsfira
  • noi răsfiram
  • voi răsfirați
  • ei ele răsfirau


A răsfira conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu răsfirasem
  • tu răsfiraseși
  • el ea răsfirase
  • noi răsfiraserăm
  • voi răsfiraserăți
  • ei ele răsfiraseră
Verbul a răsfira conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi răsfirat
  • tu să fi răsfirat
  • el ea să fi răsfirat
  • noi să fi răsfirat
  • voi să fi răsfirat
  • ei ele să fi răsfirat
Conjugare a răsfira la perfectul simplu
  • eu răsfirai
  • tu răsfirași
  • el ea răsfiră
  • noi răsfirarăm
  • voi răsfirarăți
  • ei ele răsfirară
Conjugarea verbului a răsfira la perfectul compus
  • eu am răsfirat
  • tu ai răsfirat
  • el ea a răsfirat
  • noi am răsfirat
  • voi ați răsfirat
  • ei ele ar răsfirat
Conjugă a răsfira la viitor anterior
  • eu voi fi răsfirat
  • tu vei fi răsfirat
  • el ea va fi răsfirat
  • noi vom fi răsfirat
  • voi veți fi răsfirat
  • ei ele vor fi răsfirat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂSFIRÁ, răsfír, verb

I. (Și în forma resfira)

1. tranzitiv A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445.
       • (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81.
       • reflexiv Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171.
       • intranzitiv (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220.

2. reflexiv A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63.
       • figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200.
♦ tranzitiv A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe locuțiune REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B.

5.
♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80.
       • tranzitiv Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202.

3. tranzitiv A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II

12.
       • figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U.

13.

– Variante: resfirá, răshirá (matematică FOLK. 404) verb

I.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

răsfirând

Participiu

răsfirat

Infinitiv scurt

răsfira

Imfinitiv lung

răsfirând



dex-app