eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a reculege

Conjugarea verbului a reculege: eu reculeg, tu reculegi, el ea reculege la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a reculege”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a reculege”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a reculege conjugat la prezent
  • eu reculeg
  • tu reculegi
  • el ea reculege
  • noi reculegem
  • voi reculegeți
  • ei ele reculegeți
Verbul a reculege conjugat la viitor
  • eu voi reculege
  • tu vei reculege
  • el ea va reculege
  • noi vom reculege
  • voi veți reculege
  • ei ele vor reculege
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a reculege conjugare la condițional prezent
  • eu aș reculege
  • tu ai reculege
  • el ea ar reculege
  • noi am reculege
  • voi ați reculege
  • ei ele ar reculege
Verbul a reculege conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi recules
  • tu ai fi recules
  • el ea ar fi recules
  • noi am fi recules
  • voi ați fi recules
  • ei ele ar fi recules
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a reculege la conjunctiv prezent
  • eu să fiu reculeg
  • tu să fii reculegi
  • el ea să fie reculeagă
  • noi să fim reculegem
  • voi să fiți reculegeți
  • ei ele să fie reculeagă
Conjug a reculege la imperfect
  • eu reculegeam
  • tu reculegeai
  • el ea reculegea
  • noi reculegeam
  • voi reculegeați
  • ei ele reculegeau
A reculege conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu reculesesem
  • tu reculeseseși
  • el ea reculesese
  • noi reculeseserăm
  • voi reculeseserăți
  • ei ele reculeseseră
Verbul a reculege conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi recules
  • tu să fi recules
  • el ea să fi recules
  • noi să fi recules
  • voi să fi recules
  • ei ele să fi recules
Conjugare a reculege la perfectul simplu
  • eu reculesei
  • tu reculeseși
  • el ea reculese
  • noi reculeserăm
  • voi reculeserăți
  • ei ele reculeseră
Conjugarea verbului a reculege la perfectul compus
  • eu am recules
  • tu ai recules
  • el ea a recules
  • noi am recules
  • voi ați recules
  • ei ele ar recules
Conjugă a reculege la viitor anterior
  • eu voi fi recules
  • tu vei fi recules
  • el ea va fi recules
  • noi vom fi recules
  • voi veți fi recules
  • ei ele vor fi recules
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RECULÉGE, reculég, verb

III. reflexiv A-și veni în fire, a-și recîștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi, a-și reveni. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți... murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107.
♦ A se adînci într-o meditație.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

reculegând

Participiu

recules

Infinitiv scurt

reculege

Imfinitiv lung

reculegând



dex-app