eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a sărcina

Conjugarea verbului a sărcina: eu sărcinez, tu sărcinezi, el ea sărcinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sărcina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sărcina”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a sărcina conjugat la prezent
  • eu sărcinez
  • tu sărcinezi
  • el ea sărcinează
  • noi sărcinăm
  • voi sărcinați
  • ei ele sărcinați
Verbul a sărcina conjugat la viitor
  • eu voi sărcina
  • tu vei sărcina
  • el ea va sărcina
  • noi vom sărcina
  • voi veți sărcina
  • ei ele vor sărcina
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a sărcina conjugare la condițional prezent
  • eu aș sărcina
  • tu ai sărcina
  • el ea ar sărcina
  • noi am sărcina
  • voi ați sărcina
  • ei ele ar sărcina
Verbul a sărcina conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi sărcinat
  • tu ai fi sărcinat
  • el ea ar fi sărcinat
  • noi am fi sărcinat
  • voi ați fi sărcinat
  • ei ele ar fi sărcinat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a sărcina la conjunctiv prezent
  • eu să fiu sărcinez
  • tu să fii sărcinezi
  • el ea să fie sărcineze
  • noi să fim sărcinăm
  • voi să fiți sărcinați
  • ei ele să fie sărcineze
Conjug a sărcina la imperfect
  • eu sărcinam
  • tu sărcinai
  • el ea sărcina
  • noi sărcinam
  • voi sărcinați
  • ei ele sărcinau
A sărcina conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu sărcinasem
  • tu sărcinaseși
  • el ea sărcinase
  • noi sărcinaserăm
  • voi sărcinaserăți
  • ei ele sărcinaseră
Verbul a sărcina conjugat la tiimpul conjunctiv perfect
  • eu să fi sărcinat
  • tu să fi sărcinat
  • el ea să fi sărcinat
  • noi să fi sărcinat
  • voi să fi sărcinat
  • ei ele să fi sărcinat
Conjugare a sărcina la perfectul simplu
  • eu sărcinai
  • tu sărcinași
  • el ea sărcină
  • noi sărcinarăm
  • voi sărcinarăți
  • ei ele sărcinară
Conjugarea verbului a sărcina la perfectul compus
  • eu am sărcinat
  • tu ai sărcinat
  • el ea a sărcinat
  • noi am sărcinat
  • voi ați sărcinat
  • ei ele ar sărcinat
Conjugă a sărcina la viitor anterior
  • eu voi fi sărcinat
  • tu vei fi sărcinat
  • el ea va fi sărcinat
  • noi vom fi sărcinat
  • voi veți fi sărcinat
  • ei ele vor fi sărcinat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SÁRCINĂ, sarcini, substantiv feminin

1. Încărcătură, greutate (pe care o duce un om sau un animal); povară. [Dan] puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare. id. O. IV 192. Le slujea în loc de catîri, purtîndu-le sarcinile. DRĂGHICI, R. 65.
       • figurat Nouri de jăratec și aur umpleau cu oștirile lor ceriul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură. EMINESCU, N. 48. Ce faci, iubite oaspe, și cum te mai găsești Sub sarcina de daruri a dragostei domnești? ALECSANDRI, T. II 96.
♦ Apăsare, greutate. Stau pe murgul meu călare Tot cu mîna pe pistoale... Și mijlocul mi se frînge De greul păcatelor De sarcina armelor. ALECSANDRI, P. P. 255.
       • figurat O biată slabă ființă a căzut sub sarcina ticăloșiei vieții. NEGRUZZI, S. I 31.
♦ figurat Povară, balast. Voi fugi unde m-or duce ochii, departe de casa părintească în care sînt sarcină. ALECSANDRI, T. I 52.

2. Legătură (de lemne, de fîn, de paie etc.) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele. vezi maldăr. [Bărbatul] dădu sarcina de mohor vacii s-o mănînce. RETEGANUL, P. III

3. Culese cîteva uscături, făcu o sarcină mică, o luă în spinare și plecă cu dînsa acasă. ISPIRESCU, L. 266.

3. Obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală). Ni spuneați dinioarea că de acum toți au să ieie parte la sarcini, de la vlădică pînă la opincă. CREANGĂ, A. 167. [Țărănimea] plătea dări și ducea toate sarcinile statului. GHICA, S. XII. Toată sarcina statului e pe spinarea mea! ALECSANDRI, T. I 404.
       • Expresia: A cădea (sau a reveni, a rămîne) în sarcina cuiva = a cădea, a rămîne în grija, cuiva. Cine era prea sărac și n-avea nimic de dat: rămînea în sarcina vătafului și dădea vătaful pentru el. GALACTION, O. I 280. În sarcina lui cădea să îngrijească de pisici. STĂNOIU, C. I 128. Întreținerea cădea în sarcina arendașului. REBREANU, R. II 49. A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva, a-l pune sub îngrijirea cuiva. A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva). Liber de orice sarcină vezi liber.
       • Caiet de sarcini = dosar care cuprinde condițiile tehnice pentru executarea unei lucrări.

4. Misiune. Te rog să-l încurci, ca să-ți facă mărturisiri.

– Sarcina nu-mi pare de loc grea. SLAVICI, N. II 345. Gîndindu-se și răzgîndindu-se cum să-și îndeplinească sarcina mai bine, căci își dăduse cuvîntul, se pomeni la marginea unui eleșteu. ISPIRESCU, L. 43.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Calitate, slujbă, rol. E grea... sarcina de împărat. CONTEMPORANUL, I 234. Obosit de lucrările catagrafiei, la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. El și-au luat acum a îndeplini sarcina de bucătar. DRĂGHICI, R. 75.

5. Starea femeii gravide, graviditate; durata gravidității, gestație. A trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni și bătută de bărbatul ei chiar în timpul sarcinei. GHEREA, ST. Hristos II 17. Obosită de drum și de sarcină... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55.

6. Forță sau cuplu de forțe, care se aplică din exterior unui sistem fizic.
♦ Putere care se ia de la un sistem tehnic sau de la anumite elemente ale lui.

7. (În expresie Sarcină electrică = electricitate (1).

– plural și: (rar) sarcine (CREANGĂ, P. 156).


Alte verbe







Alte forme ale verbului

Gerunziu

sărcinând

Participiu

sărcinat

Infinitiv scurt

sărcina

Imfinitiv lung

sărcinând