Conjugare a scărița

Conjugarea verbului a scărița: eu scărițez, tu scărițezi, el ea scărițează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a scărița”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a scărița”!

Verbul a scărița conjugat la prezent

eu scărițez
tu scărițezi
el ea scărițează
noi scărițăm
voi scărițați
ei ele scărițați

Verbul a scărița conjugat la viitor

eu voi scărița
tu vei scărița
el ea va scărița
noi vom scărița
voi veți scărița
ei ele vor scărița

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a scărița conjugare la condițional prezent

eu aș scărița
tu ai scărița
el ea ar scărița
noi am scărița
voi ați scărița
ei ele ar scărița

Verbul a scărița conjugare la condițional perfect

eu aș fi scărițat
tu ai fi scărițat
el ea ar fi scărițat
noi am fi scărițat
voi ați fi scărițat
ei ele ar fi scărițat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a scărița la conjunctiv prezent

eu să fiu scărițez
tu să fii scărițezi
el ea să fie scărițeze
noi să fim scărițăm
voi să fiți scărițați
ei ele să fie scărițeze

Conjug a scărița la imperfect

eu scărițam
tu scărițai
el ea scărița
noi scărițam
voi scărițați
ei ele scărițau

A scărița conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu scărițasem
tu scărițaseși
el ea scărițase
noi scărițaserăm
voi scărițaserăți
ei ele scărițaseră

Verbul a scărița conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi scărițat
tu să fi scărițat
el ea să fi scărițat
noi să fi scărițat
voi să fi scărițat
ei ele să fi scărițat

Conjugare a scărița la perfectul simplu

eu scărițai
tu scărițași
el ea scăriță
noi scărițarăm
voi scărițarăți
ei ele scărițară

Conjugarea verbului a scărița la perfectul compus

eu am scărițat
tu ai scărițat
el ea a scărițat
noi am scărițat
voi ați scărițat
ei ele ar scărițat

Conjugă a scărița la viitor anterior

eu voi fi scărițat
tu vei fi scărițat
el ea va fi scărițat
noi vom fi scărițat
voi veți fi scărițat
ei ele vor fi scărițat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a scărița

SCĂRÍȚĂ, scărițe, substantiv feminin

I. Diminutiv al lui scară.

1. vezi scară (I 1). Cînd se puse scărița, coborî mai întîi o femeie bălaie nespus de frumoasă. CAMIL PETRESCU, O. II 167. D-o scăriță căuta, D-o scăriță că găsea, Tocma-n pod că se suia. TEODORESCU, P. P. 638.

2. vezi scară (I 2). Lîngă scărița din grădină. CAMIL PETRESCU, T. II 444. Te sui pe o scăriță... și intri într-o săliță îngustă. NEGRUZZI, S. I 311.

3. vezi scară (I 4). [Călăreții] de pe margini își strînseserâ rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468.

II. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii (care seamănă cu o scară de șa).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

scărițând

Participiu

scărițat

Infinitiv scurt

scărița

Imfinitiv lung

scărițând