eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a șerpui

Conjugarea verbului a șerpui: eu șerpuiesc, tu șerpuiești, el ea șerpuiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a șerpui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șerpui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a șerpui conjugat la prezent
  • eu șerpuiesc
  • tu șerpuiești
  • el ea șerpuiește
  • noi șerpuim
  • voi șerpuiți
  • ei ele șerpuiți
Verbul a șerpui conjugat la viitor
  • eu voi șerpui
  • tu vei șerpui
  • el ea va șerpui
  • noi vom șerpui
  • voi veți șerpui
  • ei ele vor șerpui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a șerpui conjugare la condițional prezent
  • eu aș șerpui
  • tu ai șerpui
  • el ea ar șerpui
  • noi am șerpui
  • voi ați șerpui
  • ei ele ar șerpui
Verbul a șerpui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi șerpuit
  • tu ai fi șerpuit
  • el ea ar fi șerpuit
  • noi am fi șerpuit
  • voi ați fi șerpuit
  • ei ele ar fi șerpuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a șerpui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu șerpuiesc
  • tu să fii șerpuiești
  • el ea să fie șerpuiască
  • noi să fim șerpuim
  • voi să fiți șerpuiți
  • ei ele să fie șerpuiască
Conjug a șerpui la imperfect
  • eu șerpuiam
  • tu șerpuiai
  • el ea șerpuia
  • noi șerpuiam
  • voi șerpuiați
  • ei ele șerpuiau
A șerpui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu șerpuisem
  • tu șerpuiseși
  • el ea șerpuise
  • noi șerpuiserăm
  • voi șerpuiserăți
  • ei ele șerpuiseră
Verbul a șerpui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi șerpuit
  • tu să fi șerpuit
  • el ea să fi șerpuit
  • noi să fi șerpuit
  • voi să fi șerpuit
  • ei ele să fi șerpuit
Conjugare a șerpui la perfectul simplu
  • eu șerpuii
  • tu șerpuiși
  • el ea șerpui
  • noi șerpuirăm
  • voi șerpuirăți
  • ei ele șerpuiră
Conjugarea verbului a șerpui la perfectul compus
  • eu am șerpuit
  • tu ai șerpuit
  • el ea a șerpuit
  • noi am șerpuit
  • voi ați șerpuit
  • ei ele ar șerpuit
Conjugă a șerpui la viitor anterior
  • eu voi fi șerpuit
  • tu vei fi șerpuit
  • el ea va fi șerpuit
  • noi vom fi șerpuit
  • voi veți fi șerpuit
  • ei ele vor fi șerpuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘERPUÍ, șerpuiesc, verb IV. intranzitiv A avea (sau a forma în mișcare) o linie unduitoare ca mersul șarpelui; a undui. între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225. Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19. O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104. Luci pe fața mării un fulger șerpuind. Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242.
       • figurat Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unoi fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. despre ZAMFIRESCU, R. 254.
       • tranzitiv În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70.
♦ tranzitiv A străbate, a brăzda cu linii ondulate. Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104.
       • figurat Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, vezi 63.

– Variantă: șerpói (ALECSANDRI, P. I 237) verb IV.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

șerpuind

Participiu

șerpuit

Infinitiv scurt

șerpui

Imfinitiv lung

șerpuind



dex-app