Conjugare a sforăi

Conjugarea verbului a sforăi: eu sforăi, tu sforăi, el ea sforăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sforăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sforăi”!

Verbul a sforăi conjugat la prezent

eu sforăi
tu sforăi
el ea sforăie
noi sforăim
voi sforăiți
ei ele sforăiți

Verbul a sforăi conjugat la viitor

eu voi sforăi
tu vei sforăi
el ea va sforăi
noi vom sforăi
voi veți sforăi
ei ele vor sforăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sforăi conjugare la condițional prezent

eu aș sforăi
tu ai sforăi
el ea ar sforăi
noi am sforăi
voi ați sforăi
ei ele ar sforăi

Verbul a sforăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi sforăit
tu ai fi sforăit
el ea ar fi sforăit
noi am fi sforăit
voi ați fi sforăit
ei ele ar fi sforăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sforăi la conjunctiv prezent

eu să fiu sforăi
tu să fii sforăi
el ea să fie sforăie
noi să fim sforăim
voi să fiți sforăiți
ei ele să fie sforăie

Conjug a sforăi la imperfect

eu sforăiam
tu sforăiai
el ea sforăia
noi sforăiam
voi sforăiați
ei ele sforăiau

A sforăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu sforăisem
tu sforăiseși
el ea sforăise
noi sforăiserăm
voi sforăiserăți
ei ele sforăiseră

Verbul a sforăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi sforăit
tu să fi sforăit
el ea să fi sforăit
noi să fi sforăit
voi să fi sforăit
ei ele să fi sforăit

Conjugare a sforăi la perfectul simplu

eu sforăii
tu sforăiși
el ea sforăi
noi sforăirăm
voi sforăirăți
ei ele sforăiră

Conjugarea verbului a sforăi la perfectul compus

eu am sforăit
tu ai sforăit
el ea a sforăit
noi am sforăit
voi ați sforăit
ei ele ar sforăit

Conjugă a sforăi la viitor anterior

eu voi fi sforăit
tu vei fi sforăit
el ea va fi sforăit
noi vom fi sforăit
voi veți fi sforăit
ei ele vor fi sforăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sforăi

SFORĂÍ, sfórăi, verb IV. intranzitiv

1. A respira greu și zgomotos în somn, producînd un zgomot caracteristic; a horăi. Domnul Mănescu... s-a ploconit respectuos înaintea ferestrei compartimentului unde sforăia un senator. GALAN, Z. R. 113. Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt. CAMILAR, N. I 198. Sforăia cu pumnii strînși, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129.

2. (Despre cai) A sufla greu și zgomotos pe nări (ca semn al neliniștii); a forăi. Cînd puseră piciorul în apă, caii se înfiorară și prinseră a sforăi. SADOVEANU, O. I 153. S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforăind pe nări și zbătîndu-se în hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Au început să sforăie caii și să-și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102.

– prezent industrie și: sforăiesc (ALECSANDRI, P. I 30, ȘEZ. VI 24, SEVASTOS, C. 120).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

sforăind

Participiu

sforăit

Infinitiv scurt

sforăi

Imfinitiv lung

sforăind