Conjugare a smălțui

Conjugarea verbului a smălțui: eu smălțuiesc, tu smălțuiești, el ea smălțuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a smălțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a smălțui”!

Verbul a smălțui conjugat la prezent

eu smălțuiesc
tu smălțuiești
el ea smălțuiește
noi smălțuim
voi smălțuiți
ei ele smălțuiți

Verbul a smălțui conjugat la viitor

eu voi smălțui
tu vei smălțui
el ea va smălțui
noi vom smălțui
voi veți smălțui
ei ele vor smălțui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a smălțui conjugare la condițional prezent

eu aș smălțui
tu ai smălțui
el ea ar smălțui
noi am smălțui
voi ați smălțui
ei ele ar smălțui

Verbul a smălțui conjugare la condițional perfect

eu aș fi smălțuit
tu ai fi smălțuit
el ea ar fi smălțuit
noi am fi smălțuit
voi ați fi smălțuit
ei ele ar fi smălțuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a smălțui la conjunctiv prezent

eu să fiu smălțuiesc
tu să fii smălțuiești
el ea să fie smălțuiască
noi să fim smălțuim
voi să fiți smălțuiți
ei ele să fie smălțuiască

Conjug a smălțui la imperfect

eu smălțuiam
tu smălțuiai
el ea smălțuia
noi smălțuiam
voi smălțuiați
ei ele smălțuiau

A smălțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu smălțuisem
tu smălțuiseși
el ea smălțuise
noi smălțuiserăm
voi smălțuiserăți
ei ele smălțuiseră

Verbul a smălțui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi smălțuit
tu să fi smălțuit
el ea să fi smălțuit
noi să fi smălțuit
voi să fi smălțuit
ei ele să fi smălțuit

Conjugare a smălțui la perfectul simplu

eu smălțuii
tu smălțuiși
el ea smălțui
noi smălțuirăm
voi smălțuirăți
ei ele smălțuiră

Conjugarea verbului a smălțui la perfectul compus

eu am smălțuit
tu ai smălțuit
el ea a smălțuit
noi am smălțuit
voi ați smălțuit
ei ele ar smălțuit

Conjugă a smălțui la viitor anterior

eu voi fi smălțuit
tu vei fi smălțuit
el ea va fi smălțuit
noi vom fi smălțuit
voi veți fi smălțuit
ei ele vor fi smălțuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a smălțui

SMĂLȚUÍ, smălțuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133.

2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. vezi smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172.

– Variantă: smăltuí (ALEXANDRESCU, M. 45), verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

smălțuind

Participiu

smălțuit

Infinitiv scurt

smălțui

Imfinitiv lung

smălțuind