Conjugare a smiorcăi

Conjugarea verbului a smiorcăi: eu smiorcăi, tu smiorcăi, el ea smiorcăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a smiorcăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a smiorcăi”!

Verbul a smiorcăi conjugat la prezent

eu smiorcăi
tu smiorcăi
el ea smiorcăie
noi smiorcăim
voi smiorcăiți
ei ele smiorcăiți

Verbul a smiorcăi conjugat la viitor

eu voi smiorcăi
tu vei smiorcăi
el ea va smiorcăi
noi vom smiorcăi
voi veți smiorcăi
ei ele vor smiorcăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a smiorcăi conjugare la condițional prezent

eu aș smiorcăi
tu ai smiorcăi
el ea ar smiorcăi
noi am smiorcăi
voi ați smiorcăi
ei ele ar smiorcăi

Verbul a smiorcăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi smiorcăit
tu ai fi smiorcăit
el ea ar fi smiorcăit
noi am fi smiorcăit
voi ați fi smiorcăit
ei ele ar fi smiorcăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a smiorcăi la conjunctiv prezent

eu să fiu smiorcăi
tu să fii smiorcăi
el ea să fie smiorcăie
noi să fim smiorcăim
voi să fiți smiorcăiți
ei ele să fie smiorcăie

Conjug a smiorcăi la imperfect

eu smiorcăiam
tu smiorcăiai
el ea smiorcăia
noi smiorcăiam
voi smiorcăiați
ei ele smiorcăiau

A smiorcăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu smiorcăisem
tu smiorcăiseși
el ea smiorcăise
noi smiorcăiserăm
voi smiorcăiserăți
ei ele smiorcăiseră

Verbul a smiorcăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi smiorcăit
tu să fi smiorcăit
el ea să fi smiorcăit
noi să fi smiorcăit
voi să fi smiorcăit
ei ele să fi smiorcăit

Conjugare a smiorcăi la perfectul simplu

eu smiorcăii
tu smiorcăiși
el ea smiorcăi
noi smiorcăirăm
voi smiorcăirăți
ei ele smiorcăiră

Conjugarea verbului a smiorcăi la perfectul compus

eu am smiorcăit
tu ai smiorcăit
el ea a smiorcăit
noi am smiorcăit
voi ați smiorcăit
ei ele ar smiorcăit

Conjugă a smiorcăi la viitor anterior

eu voi fi smiorcăit
tu vei fi smiorcăit
el ea va fi smiorcăit
noi vom fi smiorcăit
voi veți fi smiorcăit
ei ele vor fi smiorcăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a smiorcăi

SMIORCĂÍ, smiórcăi, verb IV.

1. intranzitiv A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327.
• (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z.

I. 16.
• tranzitiv (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66.

2. intranzitiv și reflexiv A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat?

– Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, vezi 149.

– prezent industrie și: smiorcăiesc.

– Variantă: smorcăí (CAMILAR, N. I 356) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

smiorcăind

Participiu

smiorcăit

Infinitiv scurt

smiorcăi

Imfinitiv lung

smiorcăind