Conjugare a spicui

Conjugarea verbului a spicui: eu spicui, tu spicui, el ea spicuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a spicui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a spicui”!

Verbul a spicui conjugat la prezent

eu spicui
tu spicui
el ea spicuie
noi spicuim
voi spicuiți
ei ele spicuiți

Verbul a spicui conjugat la viitor

eu voi spicui
tu vei spicui
el ea va spicui
noi vom spicui
voi veți spicui
ei ele vor spicui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a spicui conjugare la condițional prezent

eu aș spicui
tu ai spicui
el ea ar spicui
noi am spicui
voi ați spicui
ei ele ar spicui

Verbul a spicui conjugare la condițional perfect

eu aș fi spicuit
tu ai fi spicuit
el ea ar fi spicuit
noi am fi spicuit
voi ați fi spicuit
ei ele ar fi spicuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a spicui la conjunctiv prezent

eu să fiu spicui
tu să fii spicui
el ea să fie spicuie
noi să fim spicuim
voi să fiți spicuiți
ei ele să fie spicuie

Conjug a spicui la imperfect

eu spicuiam
tu spicuiai
el ea spicuia
noi spicuiam
voi spicuiați
ei ele spicuiau

A spicui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu spicuisem
tu spicuiseși
el ea spicuise
noi spicuiserăm
voi spicuiserăți
ei ele spicuiseră

Verbul a spicui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi spicuit
tu să fi spicuit
el ea să fi spicuit
noi să fi spicuit
voi să fi spicuit
ei ele să fi spicuit

Conjugare a spicui la perfectul simplu

eu spicuii
tu spicuiși
el ea spicui
noi spicuirăm
voi spicuirăți
ei ele spicuiră

Conjugarea verbului a spicui la perfectul compus

eu am spicuit
tu ai spicuit
el ea a spicuit
noi am spicuit
voi ați spicuit
ei ele ar spicuit

Conjugă a spicui la viitor anterior

eu voi fi spicuit
tu vei fi spicuit
el ea va fi spicuit
noi vom fi spicuit
voi veți fi spicuit
ei ele vor fi spicuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a spicui

SPICUÍ, spicuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A culege spice din lan, a aduna spicele rămase după secerat. (absolut) Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192.
• reflexiv pasiv Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG.

2. figurat A culege (de ici, de colo), a extrage (date, informații) din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare). Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. limba română 1953, nr. 1, 33. Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV

8. Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

spicuind

Participiu

spicuit

Infinitiv scurt

spicui

Imfinitiv lung

spicuind