Conjugare a șpraițui

Conjugarea verbului a șpraițui: eu șpraițuiesc, tu șpraițuiești, el ea șpraițuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a șpraițui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a șpraițui”!

Verbul a șpraițui conjugat la prezent

eu șpraițuiesc
tu șpraițuiești
el ea șpraițuiește
noi șpraițuim
voi șpraițuiți
ei ele șpraițuiți

Verbul a șpraițui conjugat la viitor

eu voi șpraițui
tu vei șpraițui
el ea va șpraițui
noi vom șpraițui
voi veți șpraițui
ei ele vor șpraițui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a șpraițui conjugare la condițional prezent

eu aș șpraițui
tu ai șpraițui
el ea ar șpraițui
noi am șpraițui
voi ați șpraițui
ei ele ar șpraițui

Verbul a șpraițui conjugare la condițional perfect

eu aș fi șpraițuit
tu ai fi șpraițuit
el ea ar fi șpraițuit
noi am fi șpraițuit
voi ați fi șpraițuit
ei ele ar fi șpraițuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a șpraițui la conjunctiv prezent

eu să fiu șpraițuiesc
tu să fii șpraițuiești
el ea să fie șpraițuiască
noi să fim șpraițuim
voi să fiți șpraițuiți
ei ele să fie șpraițuiască

Conjug a șpraițui la imperfect

eu șpraițuiam
tu șpraițuiai
el ea șpraițuia
noi șpraițuiam
voi șpraițuiați
ei ele șpraițuiau

A șpraițui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu șpraițuisem
tu șpraițuiseși
el ea șpraițuise
noi șpraițuiserăm
voi șpraițuiserăți
ei ele șpraițuiseră

Verbul a șpraițui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi șpraițuit
tu să fi șpraițuit
el ea să fi șpraițuit
noi să fi șpraițuit
voi să fi șpraițuit
ei ele să fi șpraițuit

Conjugare a șpraițui la perfectul simplu

eu șpraițuii
tu șpraițuiși
el ea șpraițui
noi șpraițuirăm
voi șpraițuirăți
ei ele șpraițuiră

Conjugarea verbului a șpraițui la perfectul compus

eu am șpraițuit
tu ai șpraițuit
el ea a șpraițuit
noi am șpraițuit
voi ați șpraițuit
ei ele ar șpraițuit

Conjugă a șpraițui la viitor anterior

eu voi fi șpraițuit
tu vei fi șpraițuit
el ea va fi șpraițuit
noi vom fi șpraițuit
voi veți fi șpraițuit
ei ele vor fi șpraițuit

Definiție din
Dicționar de arhaisme și regionalisme

VEZI DEFINIŢII a șpraițui

șpraițuí, șpraițuiésc, verb IV (regional)

1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele.

2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele.

3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale.

4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui.

5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

șpraițuind

Participiu

șpraițuit

Infinitiv scurt

șpraițui

Imfinitiv lung

șpraițuind