Conjugare a spumega

Conjugarea verbului a spumega: eu spumeg, tu spumegi, el ea spumegă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a spumega”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a spumega”!

Verbul a spumega conjugat la prezent

eu spumeg
tu spumegi
el ea spumegă
noi spumegăm
voi spumegați
ei ele spumegați

Verbul a spumega conjugat la viitor

eu voi spumega
tu vei spumega
el ea va spumega
noi vom spumega
voi veți spumega
ei ele vor spumega

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a spumega conjugare la condițional prezent

eu aș spumega
tu ai spumega
el ea ar spumega
noi am spumega
voi ați spumega
ei ele ar spumega

Verbul a spumega conjugare la condițional perfect

eu aș fi spumegat
tu ai fi spumegat
el ea ar fi spumegat
noi am fi spumegat
voi ați fi spumegat
ei ele ar fi spumegat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a spumega la conjunctiv prezent

eu să fiu spumeg
tu să fii spumegi
el ea să fie spumege
noi să fim spumegăm
voi să fiți spumegați
ei ele să fie spumege

Conjug a spumega la imperfect

eu spumegam
tu spumegai
el ea spumega
noi spumegam
voi spumegați
ei ele spumegau

A spumega conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu spumegasem
tu spumegaseși
el ea spumegase
noi spumegaserăm
voi spumegaserăți
ei ele spumegaseră

Verbul a spumega conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi spumegat
tu să fi spumegat
el ea să fi spumegat
noi să fi spumegat
voi să fi spumegat
ei ele să fi spumegat

Conjugare a spumega la perfectul simplu

eu spumegai
tu spumegași
el ea spumegă
noi spumegarăm
voi spumegarăți
ei ele spumegară

Conjugarea verbului a spumega la perfectul compus

eu am spumegat
tu ai spumegat
el ea a spumegat
noi am spumegat
voi ați spumegat
ei ele ar spumegat

Conjugă a spumega la viitor anterior

eu voi fi spumegat
tu vei fi spumegat
el ea va fi spumegat
noi vom fi spumegat
voi veți fi spumegat
ei ele vor fi spumegat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a spumega

SPUMEGÁ, spúmeg, verb

I. intranzitiv

1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, vezi 78. Eu nu ți-aș dori verb reflexiv:eodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122.
       • tranzitiv factitiv Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110.

2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. literar popular I 509.
       • Expresia: (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. vezi 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92.

3. figurat A fi exuberant, a clocoti de viață.
       • tranzitiv (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

spumegând

Participiu

spumegat

Infinitiv scurt

spumega

Imfinitiv lung

spumegând