Conjugare a ștanța

Conjugarea verbului a ștanța: eu ștanțez, tu ștanțezi, el ea ștanțează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ștanța”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ștanța”!

Verbul a ștanța conjugat la prezent

eu ștanțez
tu ștanțezi
el ea ștanțează
noi ștanțăm
voi ștanțați
ei ele ștanțați

Verbul a ștanța conjugat la viitor

eu voi ștanța
tu vei ștanța
el ea va ștanța
noi vom ștanța
voi veți ștanța
ei ele vor ștanța

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ștanța conjugare la condițional prezent

eu aș ștanța
tu ai ștanța
el ea ar ștanța
noi am ștanța
voi ați ștanța
ei ele ar ștanța

Verbul a ștanța conjugare la condițional perfect

eu aș fi ștanțat
tu ai fi ștanțat
el ea ar fi ștanțat
noi am fi ștanțat
voi ați fi ștanțat
ei ele ar fi ștanțat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ștanța la conjunctiv prezent

eu să fiu ștanțez
tu să fii ștanțezi
el ea să fie ștanțeze
noi să fim ștanțăm
voi să fiți ștanțați
ei ele să fie ștanțeze

Conjug a ștanța la imperfect

eu ștanțam
tu ștanțai
el ea ștanța
noi ștanțam
voi ștanțați
ei ele ștanțau

A ștanța conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu ștanțasem
tu ștanțaseși
el ea ștanțase
noi ștanțaserăm
voi ștanțaserăți
ei ele ștanțaseră

Verbul a ștanța conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ștanțat
tu să fi ștanțat
el ea să fi ștanțat
noi să fi ștanțat
voi să fi ștanțat
ei ele să fi ștanțat

Conjugare a ștanța la perfectul simplu

eu ștanțai
tu ștanțași
el ea ștanță
noi ștanțarăm
voi ștanțarăți
ei ele ștanțară

Conjugarea verbului a ștanța la perfectul compus

eu am ștanțat
tu ai ștanțat
el ea a ștanțat
noi am ștanțat
voi ați ștanțat
ei ele ar ștanțat

Conjugă a ștanța la viitor anterior

eu voi fi ștanțat
tu vei fi ștanțat
el ea va fi ștanțat
noi vom fi ștanțat
voi veți fi ștanțat
ei ele vor fi ștanțat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ștanța

STÁNȚĂ2, stanțe, substantiv feminin Strofă, avînd un înțeles deplin, alcătuită dintr-un număr determinat de versuri a căror ordine, măsură și rimă sînt supuse unor anumite reguli. O, Muza mea... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță). TOPÎRCEANU, P. 196.
♦ (La plural ) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. Crinii pe care aleasa inimii îi purta în cunună ori în centură, se vor desfoia etern, de-a lungul stanțelor nemuritoare. GALACTION, O. I 341. Mă lăsasem la o lină reverie, recitînd încet niște stanțe d-ale lui Anacreon. NEGRUZZI, S. I 223.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ștanțând

Participiu

ștanțat

Infinitiv scurt

ștanța

Imfinitiv lung

ștanțând