eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a străluci

Conjugarea verbului a străluci: eu strălucesc, tu strălucești, el ea strălucește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a străluci”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a străluci”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a străluci conjugat la prezent
  • eu strălucesc
  • tu strălucești
  • el ea strălucește
  • noi strălucim
  • voi străluciți
  • ei ele străluciți
Verbul a străluci conjugat la viitor
  • eu voi străluci
  • tu vei străluci
  • el ea va străluci
  • noi vom străluci
  • voi veți străluci
  • ei ele vor străluci
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a străluci conjugare la condițional prezent
  • eu aș străluci
  • tu ai străluci
  • el ea ar străluci
  • noi am străluci
  • voi ați străluci
  • ei ele ar străluci
Verbul a străluci conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi strălucit
  • tu ai fi strălucit
  • el ea ar fi strălucit
  • noi am fi strălucit
  • voi ați fi strălucit
  • ei ele ar fi strălucit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a străluci la conjunctiv prezent
  • eu să fiu strălucesc
  • tu să fii strălucești
  • el ea să fie strălucească
  • noi să fim strălucim
  • voi să fiți străluciți
  • ei ele să fie strălucească
Conjug a străluci la imperfect
  • eu străluceam
  • tu străluceai
  • el ea strălucea
  • noi străluceam
  • voi străluceați
  • ei ele străluceau
A străluci conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu strălucisem
  • tu străluciseși
  • el ea strălucise
  • noi străluciserăm
  • voi străluciserăți
  • ei ele străluciseră
Verbul a străluci conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi strălucit
  • tu să fi strălucit
  • el ea să fi strălucit
  • noi să fi strălucit
  • voi să fi strălucit
  • ei ele să fi strălucit
Conjugare a străluci la perfectul simplu
  • eu strălucii
  • tu străluciși
  • el ea străluci
  • noi strălucirăm
  • voi strălucirăți
  • ei ele străluciră
Conjugarea verbului a străluci la perfectul compus
  • eu am strălucit
  • tu ai strălucit
  • el ea a strălucit
  • noi am strălucit
  • voi ați strălucit
  • ei ele ar strălucit
Conjugă a străluci la viitor anterior
  • eu voi fi strălucit
  • tu vei fi strălucit
  • el ea va fi strălucit
  • noi vom fi strălucit
  • voi veți fi strălucit
  • ei ele vor fi strălucit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STRĂLUCÍ, strălucesc, verb IV. intranzitiv

1. A luci puternic, cu o lumină vie, a răspîndi lumină, a lumina. Deasupra, strălucesc miile de stele. BOGZA, A. Î. 64. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. Stelele strălucesc de o mai vie lumină. NEGRUZZI, S. I 58.

2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia, a sticli. Vîrfurile colinelor strălucesc în lumina vie a soarelui. BOGZA, C. O. 237. Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd strălucesc subt rouă grea Cărări de soare pline. TOPÎRCEANU, B.

8. Troiene mari acopăr cîmpiile... gîrla înghețată bocnă strălucește în curmezișul șesului. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. Făt-Frumos,

– zise fata

– și două lacrimi mari străluciră în ochii ei

– nu te duce încă. EMINESCU, N.

9.
       • tranzitiv factitiv (Neobișnuit) Cătănuț cînd auzea, La Gruia se repezea, Paloșul își strălucea, Printr-însul îl petrecea. TEODORESCU, P. P. 632.

3. figurat (Despre persoane) A se face remarcat (prin calități sau fapte excepționale). Din viața pieritoare, trecînd în altă lume, În viața fără moarte mă duc să strălucesc. MACEDONSKI, O. I 52. Din orice parte ai privi... nu-i poți găsi decît puncte slabe: nu strălucește nici prin mijloacele sale intelectuale, nici prin cunoștințe. BOLINTINEANU, O. 251.
       • reflexiv De la această solie în Ardeal, documentele istorice pierd din vedere pe viteazul Radu din Calomfirești, pe care îl văzurăm... strălucindu-se în războiul cu tătarii. BĂLCESCU, O. II 83.
       • tranzitiv factitiv (Neobișnuit) În acel locaș de piatră, drum ce duce la vecie... Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție A venit să-ți povestească fapte ce l-au strălucit! ALEXANDRESCU, M. 16.

– prezent industrie persoană 3 și: (învechit) strălúce (EMINESCU, O. I 167, ALECSANDRI, P. III 200).

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

strălucind

Participiu

strălucit

Infinitiv scurt

străluci

Imfinitiv lung

strălucind



dex-app