Conjugare a sumuța

Conjugarea verbului a sumuța: eu sumuț, tu sumuți, el ea sumuță la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a sumuța”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a sumuța”!

Verbul a sumuța conjugat la prezent

eu sumuț
tu sumuți
el ea sumuță
noi sumuțăm
voi sumuțați
ei ele sumuțați

Verbul a sumuța conjugat la viitor

eu voi sumuța
tu vei sumuța
el ea va sumuța
noi vom sumuța
voi veți sumuța
ei ele vor sumuța

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a sumuța conjugare la condițional prezent

eu aș sumuța
tu ai sumuța
el ea ar sumuța
noi am sumuța
voi ați sumuța
ei ele ar sumuța

Verbul a sumuța conjugare la condițional perfect

eu aș fi sumuțat
tu ai fi sumuțat
el ea ar fi sumuțat
noi am fi sumuțat
voi ați fi sumuțat
ei ele ar fi sumuțat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a sumuța la conjunctiv prezent

eu să fiu sumuț
tu să fii sumuți
el ea să fie sumuțe
noi să fim sumuțăm
voi să fiți sumuțați
ei ele să fie sumuțe

Conjug a sumuța la imperfect

eu sumuțam
tu sumuțai
el ea sumuța
noi sumuțam
voi sumuțați
ei ele sumuțau

A sumuța conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu sumuțasem
tu sumuțaseși
el ea sumuțase
noi sumuțaserăm
voi sumuțaserăți
ei ele sumuțaseră

Verbul a sumuța conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi sumuțat
tu să fi sumuțat
el ea să fi sumuțat
noi să fi sumuțat
voi să fi sumuțat
ei ele să fi sumuțat

Conjugare a sumuța la perfectul simplu

eu sumuțai
tu sumuțași
el ea sumuță
noi sumuțarăm
voi sumuțarăți
ei ele sumuțară

Conjugarea verbului a sumuța la perfectul compus

eu am sumuțat
tu ai sumuțat
el ea a sumuțat
noi am sumuțat
voi ați sumuțat
ei ele ar sumuțat

Conjugă a sumuța la viitor anterior

eu voi fi sumuțat
tu vei fi sumuțat
el ea va fi sumuțat
noi vom fi sumuțat
voi veți fi sumuțat
ei ele vor fi sumuțat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a sumuța

SUMUȚÁ, sumúț, verb

I.

1. tranzitiv (Popular) A ațîța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. Las pe tovarăși să cate de-ai tăi, iară noi pe ai noștri Să-i sumuțăm spre vitejii troieni. MURNU,

I. 157.
♦ reflexiv A înfrunta pe cineva cu vorba; a-și da aere; a se rățoi. Se sumuța Uță Oproiu:

– Primarele a fost altădată omul stăpînirii. SADOVEANU, P. M. 206.

2. intranzitiv A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a-și manifesta simpatia față de un copil sau de un animal, pentru a le da curaj, a îndepărta duhurile rele etc. Caii erau la iesle. Unul din ei a întors capul, s-a uitat la mine. Eu l-am frecat la ochi, l-am tras de urechi, i-am sumuțat și i-am pus frîul în cap. ISPIRESCU, L. 301.
• tranzitiv Lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul. CREANGĂ, P. 76.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

sumuțând

Participiu

sumuțat

Infinitiv scurt

sumuța

Imfinitiv lung

sumuțând