Conjugare a surprinde

Conjugarea verbului a surprinde: eu surprind, tu surprinzi, el ea surprinde la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a surprinde”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a surprinde”!

Verbul a surprinde conjugat la prezent

eu surprind
tu surprinzi
el ea surprinde
noi surprindem
voi surprindeți
ei ele surprindeți

Verbul a surprinde conjugat la viitor

eu voi surprinde
tu vei surprinde
el ea va surprinde
noi vom surprinde
voi veți surprinde
ei ele vor surprinde

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a surprinde conjugare la condițional prezent

eu aș surprinde
tu ai surprinde
el ea ar surprinde
noi am surprinde
voi ați surprinde
ei ele ar surprinde

Verbul a surprinde conjugare la condițional perfect

eu aș fi surprins
tu ai fi surprins
el ea ar fi surprins
noi am fi surprins
voi ați fi surprins
ei ele ar fi surprins

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a surprinde la conjunctiv prezent

eu să fiu surprind
tu să fii surprinzi
el ea să fie surprindă
noi să fim surprindem
voi să fiți surprindeți
ei ele să fie surprindă

Conjug a surprinde la imperfect

eu surprindeam
tu surprindeai
el ea surprindea
noi surprindeam
voi surprindeați
ei ele surprindeau

A surprinde conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu surprinsesem
tu surprinseseși
el ea surprinsese
noi surprinseserăm
voi surprinseserăți
ei ele surprinseseră

Verbul a surprinde conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi surprins
tu să fi surprins
el ea să fi surprins
noi să fi surprins
voi să fi surprins
ei ele să fi surprins

Conjugare a surprinde la perfectul simplu

eu surprinsei
tu surprinseși
el ea surprinse
noi surprinserăm
voi surprinserăți
ei ele surprinseră

Conjugarea verbului a surprinde la perfectul compus

eu am surprins
tu ai surprins
el ea a surprins
noi am surprins
voi ați surprins
ei ele ar surprins

Conjugă a surprinde la viitor anterior

eu voi fi surprins
tu vei fi surprins
el ea va fi surprins
noi vom fi surprins
voi veți fi surprins
ei ele vor fi surprins

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a surprinde

SURPRÍNDE, surprínd, verb

III. tranzitiv

1. A prinde (pe cineva) asupra unei fapte pe care verb reflexiv:ea s-o săvîrșească pe ascuns. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491.
• reflexiv Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249.
♦ A da peste cineva pe neașteptate; a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit. Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338.
• (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51.

2. A mira, a uimi, a ului. Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. vezi 104. Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38.

3. A observa, a prinde (pe furiș). Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A.
♦ A descoperi, a sezisa (în mod neașteptat). Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț.

10. Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

surprinzând

Participiu

surprins

Infinitiv scurt

surprinde

Imfinitiv lung

surprinzând