eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a tămădui

Conjugarea verbului a tămădui: eu tămădui, tu tămădui, el ea tămăduie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a tămădui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a tămădui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a tămădui conjugat la prezent
  • eu tămădui
  • tu tămădui
  • el ea tămăduie
  • noi tămăduim
  • voi tămăduiți
  • ei ele tămăduiți
Verbul a tămădui conjugat la viitor
  • eu voi tămădui
  • tu vei tămădui
  • el ea va tămădui
  • noi vom tămădui
  • voi veți tămădui
  • ei ele vor tămădui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tămădui conjugare la condițional prezent
  • eu aș tămădui
  • tu ai tămădui
  • el ea ar tămădui
  • noi am tămădui
  • voi ați tămădui
  • ei ele ar tămădui
Verbul a tămădui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi tămăduit
  • tu ai fi tămăduit
  • el ea ar fi tămăduit
  • noi am fi tămăduit
  • voi ați fi tămăduit
  • ei ele ar fi tămăduit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a tămădui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu tămădui
  • tu să fii tămădui
  • el ea să fie tămăduie
  • noi să fim tămăduim
  • voi să fiți tămăduiți
  • ei ele să fie tămăduie
Conjug a tămădui la imperfect
  • eu tămăduiam
  • tu tămăduiai
  • el ea tămăduia
  • noi tămăduiam
  • voi tămăduiați
  • ei ele tămăduiau


A tămădui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu tămăduisem
  • tu tămăduiseși
  • el ea tămăduise
  • noi tămăduiserăm
  • voi tămăduiserăți
  • ei ele tămăduiseră
Verbul a tămădui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi tămăduit
  • tu să fi tămăduit
  • el ea să fi tămăduit
  • noi să fi tămăduit
  • voi să fi tămăduit
  • ei ele să fi tămăduit
Conjugare a tămădui la perfectul simplu
  • eu tămăduii
  • tu tămăduiși
  • el ea tămădui
  • noi tămăduirăm
  • voi tămăduirăți
  • ei ele tămăduiră
Conjugarea verbului a tămădui la perfectul compus
  • eu am tămăduit
  • tu ai tămăduit
  • el ea a tămăduit
  • noi am tămăduit
  • voi ați tămăduit
  • ei ele ar tămăduit
Conjugă a tămădui la viitor anterior
  • eu voi fi tămăduit
  • tu vei fi tămăduit
  • el ea va fi tămăduit
  • noi vom fi tămăduit
  • voi veți fi tămăduit
  • ei ele vor fi tămăduit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, verb IV. tranzitiv (În concurență cu vindeca; cu privire la persoane) A face să-și recapete sănătatea, a însănătoși, a lecui; (cu privire la boli, suferințe) a face să dispară, a înlătura. Ca să învețe a tămădui boalele, are nevoie să poarte ciolane de morți în traistă? MIRONESCU, S. A. 138. Dacă ești doftor, vin de mă tămăduiește de răgușeală și le dă pace boierilor. ALECSANDRI, T. I 60. (Figurat sau în contexte figurate) N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar verb reflexiv:emea le-a tămăduit pe toate și toate s-au liniștit. SADOVEANU, O. VII 49. Cele două luni de spital au tămăduit mai ales altfel de răni, mai vechi și mai dureroase. POPA, vezi 341. Căci nu știu verb reflexiv:eo buruiană, Să iei foi să-mi pun la rană, Dorul să-mi tămăduiască. TEODORESCU, P. P. 314.
       • reflexiv Și craiul, ca să se tămăduiască muierea, porunci pușcașilor să meargă să împuște cerbul. RETEGANUL, P. I 49. Tînăra s-a tămăduit. CARAGIALE, O. III 43. Nu e rană de cuțit, Ci-i chiar rană de cuvînt, Că de cuțit dacă-ar fi, De mult s-ar tămădui. SEVASTOS, C. 217. (figurat) Reaoa nărăvire Ce o aveți din fire Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332.

– prezent industrie și: tămắdui (C. PETRESCU, Î. II 266, CARAGIALE, O. III 44).


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

tămăduind

Participiu

tămăduit

Infinitiv scurt

tămădui

Imfinitiv lung

tămăduind



dex-app