 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a tipări conjugat la prezent
Verbul a tipări conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tipări conjugare la condițional prezent
Verbul a tipări conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tipări la conjunctiv prezent
Conjug a tipări la imperfect
A tipări conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tipări conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tipări la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tipări la perfectul compus
Conjugă a tipări la viitor anterior
|
|
Definiție din
TIPĂRÍ, tipăresc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A face să iasă pe hîrtie urmele caracterelor tipografice; a imprima prin tipar. Să te vezi tipărit negru pe alb și citit de o mulțime de lume. GANE, N. III 144. Dacă numele i-a fost tipărit la coada verb reflexiv:eunor versurele... ferice de el! pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. NEGRUZZI, S. I 69. ♦ A publica, a edita. verb reflexiv:eau să tipăresc cărțile d-tale. CAMIL PETRESCU, U. N. 63. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai... sublim al său articol. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Ai voit, amice, ca mai-nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. • reflexiv pasiv A poruncit să se tipărească povestea aceasta. CARAGIALE, O. III 200. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, la Iași, unde s-a tipărit în «Foaia științifică și literară». GHICA, S. A. 142. 2. A lăsa urmă, a întipări, a imprima. Pe această zăpadă ce se topește acum... n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. • figurat Asculta aceste cuvinte... tipărindu-le în inima lui. DRĂGHICI, R. 201. (reflexiv) Părerea ce s-a tipărit în capul aceștii muieri ne aduse în starea ce mă vezi. GORJAN,H. IV 181. ♦ A da o anumită formă; a modela, a fasona. Cînd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut verb reflexiv:o doi-trei peri după dracu pe lup. ȘEZ. III 191. ♦ A apăsa cu mîna, a netezi. Sanitarul intră tipărindu-și bluza pe trup și părul roșcat pe frunte. C. PETRESCU, Î. II 43. Se așeză cuminte la loc, tipărindu-și fustele scurte de uniformă. id. C. vezi 9. |
