Conjugare a țistui

Conjugarea verbului a țistui: eu țistuiesc, tu țistuiești, el ea țistuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a țistui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a țistui”!

Verbul a țistui conjugat la prezent

eu țistuiesc
tu țistuiești
el ea țistuiește
noi țistuim
voi țistuiți
ei ele țistuiți

Verbul a țistui conjugat la viitor

eu voi țistui
tu vei țistui
el ea va țistui
noi vom țistui
voi veți țistui
ei ele vor țistui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a țistui conjugare la condițional prezent

eu aș țistui
tu ai țistui
el ea ar țistui
noi am țistui
voi ați țistui
ei ele ar țistui

Verbul a țistui conjugare la condițional perfect

eu aș fi țistuit
tu ai fi țistuit
el ea ar fi țistuit
noi am fi țistuit
voi ați fi țistuit
ei ele ar fi țistuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a țistui la conjunctiv prezent

eu să fiu țistuiesc
tu să fii țistuiești
el ea să fie țistuiască
noi să fim țistuim
voi să fiți țistuiți
ei ele să fie țistuiască

Conjug a țistui la imperfect

eu țistuiam
tu țistuiai
el ea țistuia
noi țistuiam
voi țistuiați
ei ele țistuiau

A țistui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu țistuisem
tu țistuiseși
el ea țistuise
noi țistuiserăm
voi țistuiserăți
ei ele țistuiseră

Verbul a țistui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi țistuit
tu să fi țistuit
el ea să fi țistuit
noi să fi țistuit
voi să fi țistuit
ei ele să fi țistuit

Conjugare a țistui la perfectul simplu

eu țistuii
tu țistuiși
el ea țistui
noi țistuirăm
voi țistuirăți
ei ele țistuiră

Conjugarea verbului a țistui la perfectul compus

eu am țistuit
tu ai țistuit
el ea a țistuit
noi am țistuit
voi ați țistuit
ei ele ar țistuit

Conjugă a țistui la viitor anterior

eu voi fi țistuit
tu vei fi țistuit
el ea va fi țistuit
noi vom fi țistuit
voi veți fi țistuit
ei ele vor fi țistuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a țistui

ȚISTUÍ, țistuiesc și țístui, verb IV.

1. tranzitiv A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287.
• intranzitiv Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, forme J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216.
♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, vezi 89.

2. intranzitiv (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

țistuind

Participiu

țistuit

Infinitiv scurt

țistui

Imfinitiv lung

țistuind