 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a tupila conjugat la prezent
Verbul a tupila conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tupila conjugare la condițional prezent
Verbul a tupila conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tupila la conjunctiv prezent
Conjug a tupila la imperfect
A tupila conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tupila conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tupila la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tupila la perfectul compus
Conjugă a tupila la viitor anterior
|
|
Definiție din
TUPILÁ, tupilez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. reflexiv 1. A se ghemui (la pămînt), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), prin extensie a se ascunde; a se pitula. vezi cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. vezi 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6. • figurat (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. • tranzitiv (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. vezi furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. – Variantă: (rar) tupilí (MARIAN, O. I 274) verb IV. |
