eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a uita

Conjugarea verbului a uita: eu uit, tu uiți, el ea uită la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a uita”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a uita”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a uita conjugat la prezent
  • eu uit
  • tu uiți
  • el ea uită
  • noi uităm
  • voi uitați
  • ei ele uitați
Verbul a uita conjugat la viitor
  • eu voi uita
  • tu vei uita
  • el ea va uita
  • noi vom uita
  • voi veți uita
  • ei ele vor uita
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a uita conjugare la condițional prezent
  • eu aș uita
  • tu ai uita
  • el ea ar uita
  • noi am uita
  • voi ați uita
  • ei ele ar uita
Verbul a uita conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi uitat
  • tu ai fi uitat
  • el ea ar fi uitat
  • noi am fi uitat
  • voi ați fi uitat
  • ei ele ar fi uitat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a uita la conjunctiv prezent
  • eu să fiu uit
  • tu să fii uiți
  • el ea să fie uite
  • noi să fim uităm
  • voi să fiți uitați
  • ei ele să fie uite
Conjug a uita la imperfect
  • eu uitam
  • tu uitai
  • el ea uita
  • noi uitam
  • voi uitați
  • ei ele uitau


A uita conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu uitasem
  • tu uitaseși
  • el ea uitase
  • noi uitaserăm
  • voi uitaserăți
  • ei ele uitaseră
Verbul a uita conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi uitat
  • tu să fi uitat
  • el ea să fi uitat
  • noi să fi uitat
  • voi să fi uitat
  • ei ele să fi uitat
Conjugare a uita la perfectul simplu
  • eu uitai
  • tu uitași
  • el ea uită
  • noi uitarăm
  • voi uitarăți
  • ei ele uitară
Conjugarea verbului a uita la perfectul compus
  • eu am uitat
  • tu ai uitat
  • el ea a uitat
  • noi am uitat
  • voi ați uitat
  • ei ele ar uitat
Conjugă a uita la viitor anterior
  • eu voi fi uitat
  • tu vei fi uitat
  • el ea va fi uitat
  • noi vom fi uitat
  • voi veți fi uitat
  • ei ele vor fi uitat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
UITÁ1, uit, verbI. tranzitiv

1. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î.

12. Trecuseră zece ani fără să mai audă nimic de el, îl uitase. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Susano, nu uita ce te-am rugat. ALECSANDRI, T. I 255. Robinson, de bucurie că curînd era să vadă Londra, au uitat întîmplările trecute. DRĂGHICI, R.

12.
       • (În urări, de obicei în corelație cu sine însuși) L-am uitat, uita-l-ar necazurile. REBREANU, R. I 155.
       • (Urmat de propoziții completive, rar de construcții infinitivale) Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. CREANGĂ, P. 132. Ai uitat cum că eu la vînătorie... mă pricep. ODOBESCU, S. III

9. Nu-l văd la bal. A! uitasem că s-a dus. NEGRUZZI, S. I 65. Am și tors ș-am și pus pînză Ș-am uitat d-a zice-n frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 178.
       • absolut Eu pînă în trei zile am să uit, chiar dacă mi-ar spune. C. PETRESCU, C. vezi 360. Vinul ăsta te face să uiți. DELAVRANCEA, O. II 162. (Regional, cu pronumele în dativ) Mi-am uitat ca pămîntul. DELAVRANCEA, O. II 208. Vai, mîndruță, dor ți-a fi, Crede că nu poci veni... Poronci-ț-aș pe maica, Frică mi-i că-și va uita. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 133.
       • Expresia: A uita de la mînă pînă la gură vezi gură (I 1).
       • intranzitiv Rămășagul cum v-a fost? Au uitat-ai d-al lui rost? TEODORESCU, P. P. 667. Vine neamțul să mă ducă, Să mă ducă la Brașeu, Ca să uit de dorul tău. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 315. (expresie, glumeț) A ști cît au uitat alții = a nu ști (mai) nimic. reflexiv (Învechit) [Împăratul] înăsprește încă o dată poronca, ca nu cumva să guste borșul acela... cînd acuma la urmă, se uită ea și gustă. SBIERA, P. 119. Uneori sta și mai mult de un ceas în vorbă cu papagalul... de multe ori se uita că vorbește cu dobitoc neînțelegători. DRĂGHICI, R. 150.

2. A înceta să se mai preocupe, să se mai gîndească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect drag. El nu era om să-și uite prietenii. C. PETRESCU, C. vezi 168. Ipolit acum o iubea pe dînsa și uitase pe Olga. NEGRUZZI, S. I 48. Iubite Ghica, m-ai uitat cu totul. Sînt atîtea luni de cînd nu mi-ai scris. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599.
       • intranzitiv O frate... zilele vor trece, de Roma vei uita. EFTIMIU, Î. 155. A uitat și de Harap-Alb și de cerb și de tot. CREANGĂ, P. 230. Șapte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete Ș-ai uitat de soarta mîndrei, iubitoarei tale fete. EMINESCU, O. I 83.
♦ (Urmat de propoziții completive) A scăpa din vedere; a omite. Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. VLAHUȚĂ, O. A. 439. Alergări de cai se fac pe tot anul... Am uitat să spui că numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge. NEGRUZZI, S. I 36.
♦ A nu ține seama de... Căpitanul Udrea, uitînd că e rănit, îmbracă armătura-i și coiful aurit. BOLINTINEANU, O. 52.

3. A se comporta ca și cum a încetat să se mai gîndească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare. Fii mai milostiv!

– Prieteni, de mă credeți, Voi uita deopotrivă orice vină și necaz. DAVILA, vezi vezi 51.
       • Expresia: A nu-i uita (cuiva ceva) = a dușmăni (pe cineva), a avea gînduri de răzbunare (împotriva cuiva).
       • reflexiv Credeți că năpăștile s-au uitat, că urile s-au potolit? SADOVEANU, O. VIII 237.

4. A lăsa undeva din nebăgare de seamă ceva (sau pe cineva) care trebuia luat; a nu lua cu sine. Pe soră-ta Măriuca, de grăbiți ce-am fost, o uitasem acasă pe prispă în albiuță. CREANGĂ, A. 20. Dar ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? id. O. A. 221.
       • figurat Se deșteptase undeva un cocoș. Luna uitase, pe sub streșini și pe ziduri mari de fabrică, petice de lumină albă, rece, ireală. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 349.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

uitând

Participiu

uitat

Infinitiv scurt

uita

Imfinitiv lung

uitând



dex-app