Conjugare a văicări

Conjugarea verbului a văicări: eu văicăresc, tu văicărești, el ea văicărește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a văicări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a văicări”!

Verbul a văicări conjugat la prezent

eu văicăresc
tu văicărești
el ea văicărește
noi văicărim
voi văicăriți
ei ele văicăriți

Verbul a văicări conjugat la viitor

eu voi văicări
tu vei văicări
el ea va văicări
noi vom văicări
voi veți văicări
ei ele vor văicări

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a văicări conjugare la condițional prezent

eu aș văicări
tu ai văicări
el ea ar văicări
noi am văicări
voi ați văicări
ei ele ar văicări

Verbul a văicări conjugare la condițional perfect

eu aș fi văicărit
tu ai fi văicărit
el ea ar fi văicărit
noi am fi văicărit
voi ați fi văicărit
ei ele ar fi văicărit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a văicări la conjunctiv prezent

eu să fiu văicăresc
tu să fii văicărești
el ea să fie văicărească
noi să fim văicărim
voi să fiți văicăriți
ei ele să fie văicărească

Conjug a văicări la imperfect

eu văicăream
tu văicăreai
el ea văicărea
noi văicăream
voi văicăreați
ei ele văicăreau

A văicări conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu văicărisem
tu văicăriseși
el ea văicărise
noi văicăriserăm
voi văicăriserăți
ei ele văicăriseră

Verbul a văicări conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi văicărit
tu să fi văicărit
el ea să fi văicărit
noi să fi văicărit
voi să fi văicărit
ei ele să fi văicărit

Conjugare a văicări la perfectul simplu

eu văicării
tu văicăriși
el ea văicări
noi văicărirăm
voi văicărirăți
ei ele văicăriră

Conjugarea verbului a văicări la perfectul compus

eu am văicărit
tu ai văicărit
el ea a văicărit
noi am văicărit
voi ați văicărit
ei ele ar văicărit

Conjugă a văicări la viitor anterior

eu voi fi văicărit
tu vei fi văicărit
el ea va fi văicărit
noi vom fi văicărit
voi veți fi văicărit
ei ele vor fi văicărit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a văicări

VĂICĂRÍ, văicăresc, verb IV. reflexiv (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice:

– Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84.
• figurat Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, verb reflexiv:eascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240.
• intranzitiv (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561.
♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare.

– Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), verb I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

văicărind

Participiu

văicărit

Infinitiv scurt

văicări

Imfinitiv lung

văicărind