Conjugare a vântura

Conjugarea verbului a vântura: eu vântur, tu vânturi, el ea vântură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a vântura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a vântura”!

Verbul a vântura conjugat la prezent

eu vântur
tu vânturi
el ea vântură
noi vânturăm
voi vânturați
ei ele vânturați

Verbul a vântura conjugat la viitor

eu voi vântura
tu vei vântura
el ea va vântura
noi vom vântura
voi veți vântura
ei ele vor vântura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a vântura conjugare la condițional prezent

eu aș vântura
tu ai vântura
el ea ar vântura
noi am vântura
voi ați vântura
ei ele ar vântura

Verbul a vântura conjugare la condițional perfect

eu aș fi vânturat
tu ai fi vânturat
el ea ar fi vânturat
noi am fi vânturat
voi ați fi vânturat
ei ele ar fi vânturat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a vântura la conjunctiv prezent

eu să fiu vântur
tu să fii vânturi
el ea să fie vânture
noi să fim vânturăm
voi să fiți vânturați
ei ele să fie vânture

Conjug a vântura la imperfect

eu vânturam
tu vânturai
el ea vântura
noi vânturam
voi vânturați
ei ele vânturau

A vântura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu vânturasem
tu vânturaseși
el ea vânturase
noi vânturaserăm
voi vânturaserăți
ei ele vânturaseră

Verbul a vântura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi vânturat
tu să fi vânturat
el ea să fi vânturat
noi să fi vânturat
voi să fi vânturat
ei ele să fi vânturat

Conjugare a vântura la perfectul simplu

eu vânturai
tu vânturași
el ea vântură
noi vânturarăm
voi vânturarăți
ei ele vânturară

Conjugarea verbului a vântura la perfectul compus

eu am vânturat
tu ai vânturat
el ea a vânturat
noi am vânturat
voi ați vânturat
ei ele ar vânturat

Conjugă a vântura la viitor anterior

eu voi fi vânturat
tu vei fi vânturat
el ea va fi vânturat
noi vom fi vânturat
voi veți fi vânturat
ei ele vor fi vânturat

Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a vântura

VÂNTURÁ, vấntur, verb

I. tranzitiv

1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare.
♦ figurat A împrăștia, a risipi; a spulbera.

2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc.

3. A mișca încoace și încolo, a agita.
♦ figurat A frământa, a tulbura.

4. figurat A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc.

5. figurat A cutreiera, a colinda.
• Compus: vântură-lume[1] sau vântură-țară substantiv masculin invariabil = om hoinar, aventurier.

6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste...

– latina ventulare (=ventilare).[1]

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

vânturând

Participiu

vânturat

Infinitiv scurt

vântura

Imfinitiv lung

vânturând