| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a vătăma conjugat la prezent 
 
		Verbul a vătăma conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a vătăma conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a vătăma conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a vătăma la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a vătăma la imperfect 
 
		A vătăma conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a vătăma conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a vătăma la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a vătăma la perfectul compus 
 
		Conjugă a vătăma la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinVĂTĂMÁ, vátăm, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv (Popular) 1. A ruina sănătatea cuiva, a dăuna sănătății (producînd boli, răniri); figurat a face rău, a cauza neajunsuri. În această împrejurare ne poate mai mult vătăma decît a ne ajuta. GHICA, A. 425. Ferească dumnezeu de surzi, că-ți vatămI pieptul. ALECSANDRI, T. 659. Sînt în ape multe materii care pot să vatăme sănătatea vitelor. I. IONESCU, la TDRG. Libertatea este acolo unde tot omul poate să facă tot ceea ce nu vatămă pe altul. BOLLIAC, O. 260. • reflexiv reciproc. Aci se făcu o mare ucidere, căci, fiind punctul principal al bătăii, și o parte și alta se purtau cu bărbăție și se vătâmară greu. BĂLCESCU, O. II 245. ♦ reflexiv A se îmbolnăvi de hernie. 2. A aduce pagube, stricăciuni; a strica. Paserile stricătoare să nu vatăme sămănăturile. ȘEZ. III 120. |