Conjugare a veni

Verbul a veni conjugat la prezent

• eu vin
• tu vii
• el ea vine
• noi venim
• voi veniți
• ei ele veniți

Verbul a veni conjugat la viitor

• eu voi veni
• tu vei veni
• el ea va veni
• noi vom veni
• voi veți veni
• ei ele vor veni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

VENÍ, vin, verb IV. intranzitiv

1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; prin extensie a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit locuțiune
       • Expresia: Du-te-vino substantiv = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace substantiv = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat.
♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.
       • Expresia: (popular) A veni după cineva = a se căsători cu cineva.
♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul).
       • Expresia: (popular) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva.
♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa.
       • Expresia: (popular) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa.
♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva.

2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).
       • Expresia: A veni pe lume = a se naște.
♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.
♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat.
♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.

3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; prin extensie a apărea, a se ivi.
       • Expresia: A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte.

4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda.
       • Expresia: Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs.
♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...

5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva.
♦ A decurge (ca o consecință).

6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat.
       • Expresia: (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele!

7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție.
♦ A ajunge până la...; a atinge.

8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare.
       • Expresia: A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva.

9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea locuțiune
♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală).
       • Expresia: (popular) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea.

10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva.
       • Expresia: A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să... sau de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum verb reflexiv:ea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac.

11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; prin extensie a-i ședea cuiva bine (sau rău).
♦ (învechit, în construcții negative) A se potrivi, a cadra.

12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.).
♦ (popular) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.

13. (popular) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [prezent industrie și: (popular) viu]

– latina venire.