eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a zbânțui

Conjugarea verbului a zbânțui: eu zbânțui, tu zbânțui, el ea zbânțuie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a zbânțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zbânțui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a zbânțui conjugat la prezent
  • eu zbânțui
  • tu zbânțui
  • el ea zbânțuie
  • noi zbânțuim
  • voi zbânțuiți
  • ei ele zbânțuiți
Verbul a zbânțui conjugat la viitor
  • eu voi zbânțui
  • tu vei zbânțui
  • el ea va zbânțui
  • noi vom zbânțui
  • voi veți zbânțui
  • ei ele vor zbânțui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zbânțui conjugare la condițional prezent
  • eu aș zbânțui
  • tu ai zbânțui
  • el ea ar zbânțui
  • noi am zbânțui
  • voi ați zbânțui
  • ei ele ar zbânțui
Verbul a zbânțui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi zbânțuit
  • tu ai fi zbânțuit
  • el ea ar fi zbânțuit
  • noi am fi zbânțuit
  • voi ați fi zbânțuit
  • ei ele ar fi zbânțuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a zbânțui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu zbânțui
  • tu să fii zbânțui
  • el ea să fie zbânțuie
  • noi să fim zbânțuim
  • voi să fiți zbânțuiți
  • ei ele să fie zbânțuie
Conjug a zbânțui la imperfect
  • eu zbânțuiam
  • tu zbânțuiai
  • el ea zbânțuia
  • noi zbânțuiam
  • voi zbânțuiați
  • ei ele zbânțuiau
A zbânțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu zbânțuisem
  • tu zbânțuiseși
  • el ea zbânțuise
  • noi zbânțuiserăm
  • voi zbânțuiserăți
  • ei ele zbânțuiseră
Verbul a zbânțui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi zbânțuit
  • tu să fi zbânțuit
  • el ea să fi zbânțuit
  • noi să fi zbânțuit
  • voi să fi zbânțuit
  • ei ele să fi zbânțuit
Conjugare a zbânțui la perfectul simplu
  • eu zbânțuii
  • tu zbânțuiși
  • el ea zbânțui
  • noi zbânțuirăm
  • voi zbânțuirăți
  • ei ele zbânțuiră
Conjugarea verbului a zbânțui la perfectul compus
  • eu am zbânțuit
  • tu ai zbânțuit
  • el ea a zbânțuit
  • noi am zbânțuit
  • voi ați zbânțuit
  • ei ele ar zbânțuit
Conjugă a zbânțui la viitor anterior
  • eu voi fi zbânțuit
  • tu vei fi zbânțuit
  • el ea va fi zbânțuit
  • noi vom fi zbânțuit
  • voi veți fi zbânțuit
  • ei ele vor fi zbânțuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ZBĂNȚUÍ, zbănțuiesc și zbănțui, verb IV. reflexiv A se zbengui, a zburda, a fi neastîmpărat. Te-ai duce dimIneața la horă să te zbănțui și să chiui. C. PETRESCU, R. DR. 241. Mă uitam cu dor la ceilalți copii cum alergau și se zbănțuiau pe afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. Mă mir cum nu s-o săturat de zbănțuit. ALECSANDRI, T. 413.
       • Variantă: zbînțuí (STANCU, despre 72) verb IV.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

zbânțuind

Participiu

zbânțuit

Infinitiv scurt

zbânțui

Imfinitiv lung

zbânțuind



dex-app