Conjugare a zornăi

Conjugarea verbului a zornăi: eu zornăi, tu zornăi, el ea zornăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a zornăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zornăi”!

Verbul a zornăi conjugat la prezent

eu zornăi
tu zornăi
el ea zornăie
noi zornăim
voi zornăiți
ei ele zornăiți

Verbul a zornăi conjugat la viitor

eu voi zornăi
tu vei zornăi
el ea va zornăi
noi vom zornăi
voi veți zornăi
ei ele vor zornăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a zornăi conjugare la condițional prezent

eu aș zornăi
tu ai zornăi
el ea ar zornăi
noi am zornăi
voi ați zornăi
ei ele ar zornăi

Verbul a zornăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi zornăit
tu ai fi zornăit
el ea ar fi zornăit
noi am fi zornăit
voi ați fi zornăit
ei ele ar fi zornăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a zornăi la conjunctiv prezent

eu să fiu zornăi
tu să fii zornăi
el ea să fie zornăie
noi să fim zornăim
voi să fiți zornăiți
ei ele să fie zornăie

Conjug a zornăi la imperfect

eu zornăiam
tu zornăiai
el ea zornăia
noi zornăiam
voi zornăiați
ei ele zornăiau

A zornăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu zornăisem
tu zornăiseși
el ea zornăise
noi zornăiserăm
voi zornăiserăți
ei ele zornăiseră

Verbul a zornăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi zornăit
tu să fi zornăit
el ea să fi zornăit
noi să fi zornăit
voi să fi zornăit
ei ele să fi zornăit

Conjugare a zornăi la perfectul simplu

eu zornăii
tu zornăiși
el ea zornăi
noi zornăirăm
voi zornăirăți
ei ele zornăiră

Conjugarea verbului a zornăi la perfectul compus

eu am zornăit
tu ai zornăit
el ea a zornăit
noi am zornăit
voi ați zornăit
ei ele ar zornăit

Conjugă a zornăi la viitor anterior

eu voi fi zornăit
tu vei fi zornăit
el ea va fi zornăit
noi vom fi zornăit
voi veți fi zornăit
ei ele vor fi zornăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a zornăi

ZORNĂÍ, zórnăi, verb IV. intranzitiv (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. vezi zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D.

7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E.O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424.
♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300.
• (figurat) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42.
• tranzitiv Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

zornăind

Participiu

zornăit

Infinitiv scurt

zornăi

Imfinitiv lung

zornăind