| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a zurui conjugat la prezent 
 
		Verbul a zurui conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a zurui conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a zurui conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a zurui la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a zurui la imperfect 
 
		A zurui conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a zurui conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a zurui la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a zurui la perfectul compus 
 
		Conjugă a zurui la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinZURUÍ, zuruiesc și zărui, verb IV. intranzitiv (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • tranzitiv Se oprise din mers, cu miinile înfundate in buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) verb IV. |