biciusca

BICIÚȘCĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC BICIUSCA

BICIÚȘCĂ, biciuști, substantiv feminin

1. Vergea scurtă și elastică, îmbrăcată într-o împletitură de piele, cu care călărețul îndeamnă calul; cravașa. A desemnat în aer cu biciușca locul. GALAN, Z. R. 94.

2. Bici scurt sau subțire. în mijlocul satidui erau maimulte cară cu pluguri, oprite-n locuțiune Oamenii, cu biciușca pe braț, grăiau neliniștiți. CAMILAR, TEM. 86. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mina lui. CREANGĂ, P. 107.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

REPROșá DEFINIȚIE DIN DOOM2 REPROSA

reproșá (a reprosa) (re-pro-) verb, indicativ prezent 3 reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșắm; conjunctiv prezent 3 să reproșéze; gerunziu reproșấnd



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BăLSăMA DEFINIȚIE DIN DACAD2 BALSAMA

bălsăma verb tranzitiv: [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / prezentul indicativ: balsamaméz / Etimologie: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CăRTURăRíME DEFINIȚIE DIN DULR CARTURARIME

cărturăríme forme Pătură cultă, intelectualitate.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ÎNZESTRÁ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 INZESTRA

ÎNZESTRÁ, înzestrez, verb

I. tranzitiv

1. A da zestre unei fete (când se mărită).
♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.

2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota.

3. figurat A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.

– În + zestre.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RÎT DEFINIȚIE DIN DSILR RIT

RÎT substantiv (anatomie) bot, (regional) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilvania) ciort, (prin Maramures) roată, (Moldova și Bucovina) sfîrlă. (rit al porcului.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MANIóC DEFINIȚIE DIN DULR MANIOC

*manióc m. (în franceză manioc, spaniolă pg. mandioca, cuvânt luat din limbile americane). Un gen de eŭforbiacee din care fac parte niște marĭ ĭerburĭ din America și a căror rădăcină, curățată de un principiŭ veninos pe care-l conține, dă o făină din care se face o pîne numită de Spaniolĭ cazabe și o feculă numită tapioca. vezi tapioca.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!