dioptru

DIÓPTRU DEFINIȚIE DIN DEXLR2 DIOPTRU

DIÓPTRU, dioptre, substantiv neutru (fizică)

1. Suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți.

2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dativ [ pronunție: di-op-]

– Din limba franceza dioptre.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GHIFTUÍ DEFINIȚIE DIN DEXLR2R GHIFTUI

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, verb IV. Tranz și reflexiv (familial) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.

– Et. nec.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

REDEȘTEPTÁ DEFINIȚIE DIN DSINONIME REDESTEPTA

REDEȘTEPTÁ verb

1. vezi evoca.

2. vezi aminti.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STANISLAU DEFINIȚIE DIN DUL6 STANISLAU

Stanislau m. nume a doi regi ai Poloniei: STANISLAU I (Lecinski), rege al Poloniei (1704-1736), fu detronat și primi în schimbul coroanei sale ducatele Bar și Lorena (1677-1766); STANISLAU II (Poniatovski), ultimul rege al Poloniei (1732-1798).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

OFIOTOXÍNĂ DEFINIȚIE DIN DMDN OFIOTOXINA

OFIOTOXÍNĂ substantiv feminin otravă secretată de șerpi. (< germana Ophiotoxin)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ÎNDEPLINÍ DEFINIȚIE DIN DSINONIME INDEPLINI

ÎNDEPLINÍ verb

1. vezi executa.

2. vezi ajunge.

3. a înfăptui, a realiza, (învechit și regional) a sfârși, (învechit) a obârși. (Și-a indeplini misiunea.)

4. vezi desăvârși.

5. a asculta, a împlini, a satisface. (I-a indeplini toate capriciile.)

6. a împlini, a realiza, a satisface, (învechit) a plini, (rar figurat) a sătura. (I-a indeplini dorința.)

7. vezi realiza.

8. a se împlini, a (se) înfăptui, a se realiza, (popular) a se întâmpla, (învechit și regional) a se plini. (Prorocirea lui s-a indeplini.)

9. vezi respecta.

10. vezi desfășura.

11. vezi efectua.

12. a aplica, a executa. (A indeplini o hotărâre judiciară.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CăLăRășíME DEFINIȚIE DIN DACAD2 CALARASIME

călărășíme substantiv feminin [Atestat: NECULCE, ap. LET. II, 239/21 / Plural: calarasimemi / Etimologie: călăraș + -ime] 2 (Înv) Mulțime de călărași (2, 3).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!